:) Luminitele la adidasi, de exemplu, nu mai pot fi considerate “ciudate” pentru ca tot mai multi aleg sa urmeze tiparul.
Poate tocmai pentru ca tot mai putini oameni aleg sa ramana in afara unui tipar ceilalti ii vad ciudati si, asa, auzim tot mai des acest cuvant.

Cât despre a-i spune cuiva ca-i “ciudat” doar pentru ca nu e ca mine / nu-i place ce-mi place mie (si, eventual, grupului din care fac parte) consider ca este o nesimtire (cu indulgenta). :)

Foarte bine spus, Raisa! Bravo :)

OMG, ai perfectă dreptate! Și eu împărtășesc aceeași părere despre "ciudați"...nimeni nu are dreptul să te facă să te simți inferior doar pentru că nu aveți aceeași percepție despre viață.

Heeei :) Ziua bună și bine că te-am descoperit, mi-a atras atenția că ești sin Sălaj, și eu sunt, deși n-am să zic aici chiar din ce loc de pe-acolo, din minunatul nostru... Sălaj.

Ei bine, și eu sunt etichetată ca „ciudată”, multe persoane nici nu știu cum să explice acest termen dar îl folosesc ca să pună blazon altor persoane și să-și justifice vorbele care pe alții îi jignesc, îi supără, îi rănesc, mai bine zis !

Sunt de acord cu tine și cu faptul că toți suntem diferiți. Unitate în diversitate, nu ? Suntem toți diferiți și tocmai cu aceste diferențe între noi trebuie să fim în armonie, pentru că toți suntem oameni, toți suntem speciali, minunați, toți avem o inimă, toți avem un suflet, toți suntem ființe care pot gândi și simți, niciunul dintre noi nu face parte din regnul animal ! Suntem ființe omenești, dar obișnuim, din păcate, să ne condamnăm unii pe alții și să dezvoltăm ranchiună unul pentru altul...

Și, cât despre educație, nu putem ști cât e educată este o persoană doar pentru că am schimbat câteva cuvinte și am ieșit de două ori împreună. Educația îți este dată de superiori, dacă-mi dai voie, părinți, educatori, profesori, și apoi, auspra unul copil, unei persoane, absolut totul lasă o urmă, oricât de mare sau de mică ar fi ea.

Well, când eram mică aveam adidași cu luminițe. Uăăă, și ce frumoși erau ! Tuturor ne vine să judecăm, toți la un moment dat ne mâniem, ne dorim răzbunarea, dar mânia e o nebunie scurtă și ar trebui să așteptăm să acționăm după ce trece. Pentru că, de multe ori, rănim și când suntem furioși și apoi ne pare rău.

P.S. mi-ar face plăcere să mai vorbim, am și eu un blog, m-am înscris pe al tău și mi se pare foarte drăguț. Felicitări pentru tot, sălăjeanco ! :)

Bine punctat, Raisa. Am avut o perioadă în care m-am tot confruntat și eu cu termenul ăsta. Într-adevăr, e un termen foarte relativ...
Interesant este că în ziua de azi am observat că sunt unii care se numesc cu mândrie ”ciudați” și susțin că ”ciudățenia” asta a lor îi face diferiți de ceilalți. Adolescenții, cu precădere, sunt nespus de dornici să fie ”altfel” și, de aceea, ei își aplică eticheta de ”ciudat”. Dar, de fapt, cred că toți suntem niște ciudați. Fiecare om e ciudat pentru un alt om, din varii motive. Doar că s-a ajuns în stadiul de abuzare a termenului și de modificare a înțelesului său.

In ziua de azi, ciudat este sinonim si cu exceptional, din pacate! Daca reusesti sa depasesti mediocritatea comuna, in mod sigur vei fi un ciudat pentru cei care nu te inteleg. Ciudat se eticheteaza prea usor, ciudat esti si daca stai cu o carte in mana in loc sa fii la o terasa sau in club cu prietenii. Eu cand aud despre cineva ca este considerat ciudat, de-abia atunci as vrea sa-l cunosc, inseamna ca iese cumva din tipar.