Am fost plecată zilele acestea și de aceea nu am avut timp să postez.Dar faptul că am fost plecată m-a îndemnat să scriu un articol despre cât de prizonieră mă simt când nu sunt în excursii sau vacanțe.Săptămâna aceasta am plecat la Satu-Mare,un oraș care m-a impresionat din toate punctele de vedere.Deși am vizitat multe orașe ca acesta,Satu-Mare mi-a plăcut în mod deosebit.Cred că voi rămâne cu amintiri foarte plăcute de acolo(covrigii proaspeți și calzi
și arsurile pe care le-am căpătat la ștrand).Poate vă întrebați: ,,cum de te-a marcat așa de mult Satu-Mare?”.Răspunsul este cât se poate de simplu:m-a marcat pentru că eu locuiesc într-un oraș de două ori(sau poate chiar de șase ori) mai mic.
    Viața într-un oraș mic e,pe cât de simplă,pe atât de agasantă.Fețele pe care le vezi sunt aceleași și de la o vârstă,cunoști mai mult de jumătate din populație.Cred că problema principală într-un oraș
mic sunt greșelile personale,care îți pot însemna toată existența în oraș,deoarece oamenii au o viață atât de plictisitoare încât nu se mai ocupă de a lor,ci pur și simplu intră ,,cu bocancul” în a ta și o trăiesc și ei,chiar dacă,la o adică,nu e problema lor ce face celălalt.Așa că,din moment ce ai comis o greșeală,trebuie să te aștepți ca în următoarele 24 de ore tot orașul să afle și să te marcheze pe veci cu ,,semnul răului etern”.Problema nu e numai aceasta,ci faptul că,dacă ești diferit,trebuie să te aștepți să fii total izolat și să ai puțini prieteni,considerat de restul drept ,,paria societății care își permite să nu fie ca noi”.

    Sunt una din acele persoane care,în loc să meargă la petreceri,să iasă pe timp de vară de dimineața până seara(nu e ca și cum ar ploua de două săptămâni încontinuu) ,stă în casă,închisă în cameră și citind.Nu fac asta fără motiv,de obicei nu îmi place să pierd vremea.Dar,spre deosebire de alți adolescenți,îmi place să o chivernisesc în mod inteligent,să mă aleg cu ceva de pe urma tuturor acestor clipe din tinerețea mea,care oricum,trece prea repede.
   Întotdeauna am găsit cititul interesant.Pe multe persoane pe care le-am întrebat mi-au răspuns că ,,cititul le plictisește,că nu pot să petreacă ore în șir în fața unor pagini scrise”.Dacă ar fi fost așa ușor să catalogăm cititul,ar fi și mai lejer să plasăm și alte activități în domeniul celor atractive,dar fără influență intelectuală,precum cea a parcurgerii unui roman sau a unei piese de teatru.