M-am gândit să creez acest post ca rezultat al vieții mele de liceu și în societate.Am observat că întâmpin multe  probleme ce au fost și vor fi în continuare dezbătute.Nu m-am gândit să fac acest lucru până nu am auzit un dialog plin de reproșuri la adresa adolescenților din zilele noastre.Lucuri mărunte le scapă printre degete celor care se ocupă de educația noastră ,încontinuu cel mai
probabil,de aici rezultă mormanul de ,,mizerie”ce s-a adunat în spatele măștii acestei lumi românești de la 1990 încoace.
   Odată cu schimbarea gândirii națiunii autohtone au apărut și problemele,care desigur că încep să se manifeste din ce în ce mai des în rândul tinerilor.De ce îi spun societate deformată?Cum altcumva ai putea să numești o societate în care păcatul a devenit virtute,iar virtutea a devenit păcat?De ce în școli se fac atâtea reclame inutile pentru lucruri care distrug ființa umană?De ce din ce în ce mai mulți adolescenți devin manipulați și ajung sclavi ai drogurilor și ai obsesiei pentru sexualitate?

*În urmă cu câteva zile,eu și prietenii mei am decis să purtăm câteva conversații despre tot ceea ce ne înconjoară.Nu mică mi-a fost mirarea când amicii mei au declarat că ei consideră că fetele care nu mai sunt virgine până la 17 ani sunt niște paria ale societății,că cei care nu au fumat măcar odată în viață ,,nu merită să trăiască în Europa” și mai mult de atât,băieții au declarat că pentru ei aspectul contează în proporție de 80% într-o relație.Da,sunt lucruri de neînchipuit,dar cât se poate de adevărate(și triste).De unde această gândire?E simplu: mass-media și educația în școli au cea mai mare influență asupra acestor principii.
    Mass-media:promovează frumusețea,perfecțiunea trupească(care defapt nu există),sexualitatea și gesturile obscene.Adolescenții sunt precum un burete:absorb totul și devin ceea ce văd.Dacă nu ești cum spun ei,ești bun de un mare nimic.Ești situat la periferia societății,judecat și condamnat la o viață de coșmar.Internetul are prioritate,pozele cu actrițe în photoshop au și ele un ,,cuvânt de spus” în formarea noii societăți,care suntem noi.Relațiile virtuale,filmele deocheate,alcoolul și drogurile încep să domine din ce în ce mai mult în idealul adolescentului.Fetele de 15,16 ani umblă cu băieți care le-ar putea fi lejer părinți,iar băieții își pierd virginitatea la vârste extrem de fragede. Toate astea pentru ce?Pentru a satisface pretențiile ,,sofisticate” ale societății,desigur.
    Și totuși,încă mai este speranță.Ar mai trebui să crească cu cel puțin 8 procente numărul celor suferinzi de ADHD,care este cunoscut în România de doar câțiva ani,în timp ce în occident,la peste 10% din adolescenți li se prescriu medicamente pentru această boală.Încă mai este scăpare.Adolescenți ca mine,sau ca tine,tu,cel ce citești acest aritcol,mai vor să schimbe ceva.Încă nu e prea târziu. 
                      Societatea suntem noi și trebuie să știm cum să controlăm asta!

   Nu am nevoie de minciuni ca să scriu acest post.Tot ce redactez aici sunt gândurile care îmi trec prin cap în acest moment,nimic planificat,nimic făcut cu o anume intiuiție.Am absentat din blogosferă pentru că așa am vrut.Aveam nevoie de un proces de educare,de la A-Z.Recunosc că m-am schimbat mult,chiar în totalitate aș putea spune.Cauzele au fost și vor rămâne aceleași: lipsa de originalitate a societății și efectul ei de turmă.
   Schimbarea mea a fost fizică,psihologică și socială.Multe circumstanțe m-au împiedicat să scriu pe blog.Poate a fost și lipsa de inspirație,poate și lipsa de concentrare,care s-a redus drastic din luna februarie.De ce să mai judec acum?De ce să mai povestesc acum ce mi s-a întâmplat?Ar mai avea oare rost?Bineînțeles că nu.Dar știu sigur că ceea ce eu am suferit în decursul acestor luni se numește pe scurt maturizare.
   Aș vrea ca uneori să mă mai intereseze de lume.Aș vrea să mai pun suflet.Dar se pare că orice aș face,voi rămâne de acum încolo o ,,bucată de gheață rece”.Dar,nu e timpul să vorbesc aici și acum despre mine.Cu acest blog am alte planuri.
    Ce voi face de acum: Îmi doresc extrem de mult să îmi fac cititorii să gândească,să înțeleagă lumea mea,să pășească în ea.Tot ce voi face aici va fi spontan și sper să îmi găsesc ușor temele despre care voi scrie articole.
   So yea,I'm kinda' back.Sper să mă suportați și de acum încolo.De data asta voi fi și mai nesuferită.Și nu știu dacă mai sunt un Panda.Probabil a dispărut.El e copilul din mine.