>
Happy Mine

Image and video hosting by TinyPic Totul (sau nimic) pentru medicină

21:00 Raisa
    Aș vrea să pot spune că nu a trecut vacanța,că acum nu mă aflu într-un week-end normal de școală.Aș vrea să spun că încă mai sunt un copil și visez la cum aș putea să-mi îmbrac mâine păpușa preferată.Însă,pe măsură ce creștem,timpul se scurtează și se furișează pe lângă noi ca un mic fulger nemilos.Ce nu pot schimba,însă,este Marele Ceasornic,știi,acel ceas bătrân care datează de milenii și până astăzi,acela care a sfârșit Epoca lui Darwin și Secolul de Aur,acela care îți spune: ,,De acum nu mai ești un copil,de acum trebuie să te zbați pentru viitorul tău,de acum ai responsabilități și trebuie să-ți faci planuri,altfel vei trăi de pe azi,pe mâine...”.Nu vreau să vorbesc despre frumoasa-mi perioadă în care aveam patul plin de jucării și îmi era frică și de umbra minusculei broscuțe țestoase pe care o țineam captivă în acvariu,ci vreau să răspund cu acest articol la postarea lui Chucky care mi s-a părut deosebit de interesantă,și am vrut să-i povestesc ei și vouă dorința mea arzătoare în ceea ce privește această facultate și de ce îmi doresc eu cu atâta ardoare să devin un medic.

    Dacă tot am început cu copilăria,atunci voi intra mai adânc în această perioadă.Încă din copilărie am fost pasionată de medicină,de injecții și de boli.Pentru că am fost un copil extraordinar de sensibil și bolnăvicios,și pentru că părinții mei erau cu mine la spital în fiecare vineri,am început să devin atașată de acel mediu.Nu puteam să îmi concep viața fără spitale,fără injecții,fără asistente și doctori(da,poate că sună macabru,însă eu am fost dintotdeauna dependentă de lucruri neobișnuite).Astfel încât din clasa a 5-a am știut că eu vreau să fiu medic,vreau să fac medicina.Desigur,familia mea nu plănuia nimic altceva pentru mine.Asta se dovedește și din faptul că am crescut cu conceptul :, Nu există meserie mai nobilă decât medicina.” ,gând care mi-a fost insuflat,firește,de către toți apropiații mei.Am ajuns la liceu,m-am orientat pe un profil care să mă pregătească special pentru admiterea la UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca și pentru cursurile acestei facultăți,în școala generală exersându-mi memoria pe denumiri latinești din atlasul de biologie.
 
*De ce (atâta' efort pentru) medicină...

  • Întotdeauna am fost o persoană comodă,care nu a preferat niciodată munca fizică,și ar fi depus oricât de multă muncă intelectuală,pentru a o evita pe cea dintâi menționată.Ca medic,totul vine din suflet și din intelect.Am ales această meserie pentru că,în primul rând,îmi place și îmi doresc să ajut.Și cum aș putea ajuta mai bine decât cu intelectul meu?Ei bine,nu aș reuși asta niciodată.Visul meu cel mai mare este ca un bolnav tratat de către mine să îmi spună,cu ochii plin de lacrimi: ,,Sunt mai bine,vă mulțumesc.”.Cred că nimic pe lumea asta nu ar suna mai frumos și mai duios în urechile mele decât acele cuvinte.Aș vrea să stau la căpătâiul lor zi și noapte,să le ascult necazurile și să le alin,pe cât pot durerea.Doar această meserie îmi permite un asemenea act de caritate.Și da,vreau să salvez vieți.Vreau să văd oameni sănătoși,pacienți sănătoși,atât trupește,cât și sufletește.
  • Vreau să fiu propiul meu șef.Desigur,asta nu se poate întâmpla la început,pentru că rezidenții trebuie să lucreze de două ori mai mult,însă vreau să învăț să am răbdare.Las totul pe seama timpului.Nu vreau să depind de nimeni,vreau ca eu să-mi aleg pacienții și să le recomand tot ce este mai bine pentru ei și sănătatea lor.
  • Locul de muncă stabil este cea mai mare dorință a unui român,deci a mea.Nu cred că e nimic mai cumplit decât acel gând de dimineață,când te îndrepți cu pași șovăielnici către serivici și îți sună în urechi,în mod repetat: ,,Oare mă va sancționa?Oare cât voi mai lucra aici?Oare peste 3 ani o să am din ce să îmi hrănesc copiii?”.Ei bine,ca doctor,nu se va întâmpla niciodată să ai asemenea gânduri.Probabil te vei întreba doar dacă vei face de gardă la noapte și o să apuci să-ți vezi familia sau să dormi în patul tău,însă cu siguranță,de când primești diploma de licențiat și până la sfârșitul vieții tale,tu vei putea să lucrezi și să primești o pensie decentă.
  ....și de ce am ezitat:
  • Chiar dacă,în ochii mei,este cea mai nobilă meserie,aceasta are și părți negative,din punct de vedere al organizării,al învățatului și al familiei.Ca și medic,nu vei avea niciodată timp prea mult pentru tine,ci vei fi la cheremul spitalului sau al pacienților (în caz că ai un cabinet
    particular).Vei fi foarte puțin acasă,iar până pe la vârsta de 25 de ani este aproape imposibil să îți întemeiezi o familie.Facultatea necesită răbdare,mult,mult timp și o droaie de nervi.Când prietenii tăi vor fi în oraș,tu vei fi la lumina veiozei,studiin și învățând cărți de 2000 de pagini pe de rost,pentru examen.Practic,ca tânăr stutend la medicină,nu ești nici mai mult,nici mai puțin decât o mașină de tocit formule,denumiri latinești și boli.
  • Rezidenții au o viață cumplită.Spun asta pentru că ei sunt în permanență conduși și nu fac nimic altceva decât să doarmă,să mănânce și să se odihnească în spitale.Tinerețea de rezident este o tinerețe mâncată.Dar ca să ajungi până acolo,trebuie să treci de facultatea deosebit de grea și de admiterea care se apropie de ,,The Impossible Quiz”.Este nevoie de foarte,foarte multă memorie și de ambiție,de cursuri luate și bani cheltuiți încolo și încoace: ba pentru mediații la profesori universitari,ba pentru drumuri,ba pentru cărți,ba pentru un pic de ,,șpagă.”Și așa,te trezești că ai 28 de ani și tu încă înveți pentru rezidențiat,când alții stau bine-mersi în scaunul de profesor sau de avocat,cu un salariu un pic mai decent decât al tău.Însă,timpul tău nu e gata,și va veni vremea când vei culege roadele.De asemenea,practica la morgă este mai mult decât dezgustătoare,și da,trebuie să te gândești din timp că vei face chestia asta timp de mai bine de 2 ani.
Cu toate aceste lucruri,medicina e ceea ce îmi doresc.De aceea lipsesc atât de mult de pe blog,de aceea nu mai am timp nici să citesc așa mult,de aceea ies doar vinerea afară din casă.Însă toate acestea mă motivează și știu că dacă am făcut atâtea sacrificii până acum,este timpul ca și în viitor să fac la fel,chiar și mai mult,când va veni vremea.

You Might Also Like

25 Curioşi

  1. Succes, Raisa! Vei reuși, asta e sigur! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult succes in tot ceea ce iti propui, sunt sigura ca vei reusi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi se pare că acum se găsesc foarte greu medici pasionaţi de ceea ce fac, precum eşti tu. Am impresia că mulţi dau la medicină doar pentru a se mândri cu meseria de doctor, nu neapărat pentru a face un bine pacienţilor...
    Oricum, succes mai departe, unde ai vrea să ajungi! Medicina într-adevăr este o carieră frumoasă. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Loreen G : Chiar așa e,să știi.Îmi pare rău că meseria asta a devenit râvnită doar pentru un statut,oferit de un halat și un stetoscop.Păcat,mare păcat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu dintr'a şaptea ştiam că vreau medicină la Cluj. Atunci am făcut pentru prima dată cunoştinţă cu anatomia şi fiziologia, apoi s'a prins de mine ca un scai şi aşa a rămas. Am dat la ştiinţe ale naturii special pentru asta...Mult noroc cu admiterea, îţi ţin pumnii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu cam așa am fost.Multă baftă,și eu îți țin pumnii.Poate o să fim colege,ahaha.

      Ștergere
  6. Îţi ţin pumnii strânşi să intri la medicină!
    Îmi place devotamentul tău! Şi eu îmi doresc acelaşi lucru, îmi doresc să salvez oameni.
    PS: În ce clasă eşti?

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma tot tin sa-ti raspund de cand ai postat si uite ca acum reusesc.
    Si eu mi-am petrecut majoritatea timpului prin spital cand eram mica, dar pentru mine asta a avut un efect invers fata de cel resimtit de tine. Acum imi e frica de ace, de mirosul ala de clor din spital, de oamenii in alb si toate cele. Imi creeaza o stare de lesin pur si simplu.
    Cat despre datul asta la medicina... Tu vrei sa ajuti bolnavii, dar sa ti-i poti selecta. Cum vine asta? Nu au toti bolnavii nevoie de ajutor?
    Terminarea facultatii de medicina nu conduce automat la un loc de munca stabil. Dau destui la medicina in zilele noastre si, adaugand numarul de doctori ce ar fi trebuit sa iasa la pensie dar inca profeseaza, locurile nu ajung. Unde pui ca pentru a deveni propria ta sefa trebuie nu numai sa faci rost de un loc, ci si sa profesezi muuulti ani pentru a-ti face un renume si pentru a avea fonduri ca sa-ti deschizi un cabinet particular.
    Familia nu prea se poate face inainte de 30 de ani, fiindca, fiind rezident, stai in spital cam non stop si n-ai timp de relatii. Dupa trebuie sa muncesti pe branci ca sa devii cat de cat cunoscut si bine cotat... familia e pe locul 2 cam toata viata.
    "nu fac nimic altceva decât să doarmă,să mănânce și să se odihnească în spitale" ummm cred ca rezidentii si muncesc prin spitale :))) aici cred ca inteleg ce ai vrut sa spui, dar exprimarea lasa loc de interpretari si mi-a sarit in ochi.

    In fine, daca tu consideri ca ai tipul de intelect potrivit facultatii de medicina, rabdarea necesara si nervii buni - ca sa tocesti toate zecile alea de carti imense - ai toata admiratia mea si iti doresc multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La alegerea pacienților mă refeream că nu vreau să dau la medicină generală,mă rog,ai înțeles tu greșit exprimarea.Cât despre restul,nu mă interesează.Locul de muncă oricum e stabil pentru că nu doar în România,ci peste tot în lume,este nevoie de medici,pentru că populația crește și întotdeauna vor exista oameni bolnavi.Vreau să dovedesc lumii că medicina nu e doar pentru bani,ci pentru a vindeca și a da o mână de ajutor celui care are nevoie.

      Ștergere
  8. Succes, Raisa! Te invidiez pentru că de la o vârstă atât de fragedă ai un scop bine precis, și încă unul atât de provocator. Dintotdeauna medicina mi s-a părut o profesie nobilă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult și mă bucur că îmi împărtășești ideile!

      Ștergere
  9. Felicitări pentru determinare și mult succes Raisa! Sunt sigură că vei deveni un medic așa cum îți dorești și sper să nu mă îmbolnăvesc niciodată, dar dacă totuși se va întâmpla, te voi contacta fie pentru consultații, fie pentru referințe. Întrebare. De ce Cluj- Napoca și nu București?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc.Cluj-Napoca e mai aproape de mine și de casă,și îmi place foarte mult orașul.Plus că facultatea aceasta are un prestigiu mult prea mare la noi în familie . :)

      Ștergere
  10. Nu pot să cred, parcă... ești eu! Da, și eu vreau să dau la medicină, să-mi fac o carieră din asta. Evident, știu că este greu, dar mă înarmez cu răbdare, ambiție și muncă. Încerc să învăț cât mai des și cât mai bine: în pauze la școală, în week-enduri, după școală, când am timp. Și încerc să mai reduc, cât de cât, din cititul cărților de literatură, deoarece este fooooarte mult de învățat din cele 3 manuale din care se dă admiterea. Am răbdare, mai am nevoie de timp. Ambiție, eu zic, am. Totuși, chiar vreau să profesez într-o asemenea meserie: ce specializare? Habar nu am. Legist? Poate, fiindcă știu că nu ține totul de autopsie și atât, sunt mult mai multe lucruri ce țin de moartea cuiva: toxicologia, istoria sa, familia sa, relațiile, este o întreagă carte. Sau poate chirurg plastician? Nu știu, observ că, în ziua de azi, tot mai mulți oameni sunt interesați de felul în care arată: ba că nu am nasul cât de mic vreau, ba că buza inferioară e prea subțire, ba că sânii mi-s prea mici și lăsați! Dar am timp, am timp de gândire. Inspirație să am, în schimb, asta vrea. Și, de asemenea, nu vreau să profesez în România, într-o țară unde însuși sistemul sanitar e bolnav. Nu, refuz, refuz să am un eventual salariu cât are un om doar cu minimul de educație. Categoric! Vreau să profesez, Doamne ajută, în Germania. Sunt la intensiv germană, am B1, acum munesc și trag, aspirând către C1. Sau, măcar, B2, cât este nivelul minim pentru un medic străin să lucreze acolo.
    Raisa, Doamne ajută, să ne auzim cu bine și să ne vedem cu un viitor strălucit și o viață frumoasă! Ți-am citit postul cu mare interes!
    Andrei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow,mă bucur mult că există persoane ca tine,Andrei! :) Unde vrei să mergi la facultate?În ce oraș? Să ne auzim cu bine!

      Ștergere
  11. Sunt din Iași, iar pe aici este una dintre cele mai bune facultăți de medicină din țară. Deci, aici. Plus că se dă admitere doar la biologie- anatomie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,știu că este una din cele mai bune facultăți de medicină din țară.Mă bucur mult pentru tine! :)

      Ștergere
  12. Mult succes, Raisa !Ai o ambitie extraordinara pentru varsta ta.Unii trag sa invete in ultimul an de liceu pentru medicina,dar tu invatand de atata timp ,pot paria ca o sa intrii fara probleme .Ma bucur ca mai sunt persoane din generatia noastra carora nu le este "rusine" sa mai invete. :*

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi-am dorit si eu candva sa am o cariera in medicina insa mi-am dat seama ca nu am ambitia necesara pentru a duce la capat, asa ca am ales sa ma indrept spre alta directie. Eu iti urez succes la admitere dar si pe parcursul facultatii deoarece este destul de greu :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păcat,chiar vroiam să strâng cât mai mulți mediciniști în blogosferă ! Multă baftă pe viitor ,dragă Mălina! :)

      Ștergere
  14. E bine sa vedem ca in generatia noastra se afla tineri ambitiosi si perseverenti ! Iti doresc mult succes si orice ar fi sa nu renunti la visele tale !

    RăspundețiȘtergere

Spune-mi părerea ta. Cu siguranță voi ține cont de ea!

Formular de contact