Știți cum e acea senzație când vedeți tot felul de oameni care formează niște prietenii pe bază de interese sau când lângă voi stau oameni care vor să iasă neapărat în evidență?Mă simt ca într-o junglă.Nu e vorba de maniere aici,ci de rezultatele dezastruoase pe care le aduc cei din ,,baza societății.”De ce oamenii din ,,Noua Eră” trăiesc doar la suprafața acestui criteriu?Și în primul rând,cum se face că o parte pică drept victimă și cealaltă parte iese mereu în câștig?!

E cumplit să te simți dat la o parte în asemenea hal...și mai ales să stai să te uiți că ești în plus unde cândva erai totul.
Some kind of wingman: De când eram mică m-am înțeles mereu mai bine cu băieții decât cu fetele.În viziunea mea,fetele nu sunt decât o adunătură de invidie și ,,râcoșenie” și nu fac altceva decât să se bârfească unele pe altele și să ,,muște” din ,,carnea cea nouă” de câte ori au ocazia.Dar,în săptămânile acestea mi s-a dovedit că nici băieții nu stau mai bine la capitolul fidelitate și bun simț.Pentru că eu sunt mai sufletistă de felul meu,ajut mereu,pe oricine,oricând.Un prieten de-al meu a venit într-o zi să-mi ceară câteva detalii despre o prietenă de-a mea de care îi plăcea și pe care vroia să o scoată în oraș.
Zis și făcut.Mai mult decât atât,l-am ajutat să pregătească localul,să se îmbrace și l-am sfătuit cum i-ar plăcea ei să i se adreseze un băiat.După ce a avut loc întâlnirea,el fiind drăguț a cucerit-o pe loc și astfel au format un nou cuplu ,,incendiar”.Dar,bineînțeles,după ce s-a întâmplat fericitul eveniment, ,,prietenul” meu pe care îl cunoșteam de când eram la grădiniță a și uitat de existența mea,fiind prea ocupat cu noua lui iubită.Am ajuns să nici nu mai mergem împreună la școală,din cauză că el ..m-a folosit pe post de wingman.

Acest articol nu a fost făcut pentru a atrage atenția.Este despre ce se întâmplă în viața mea.Nu am vrut
niciodată să atenționez pe cineva pe care nici măcar nu cunosc.Mi se
pare doar incorect cum devine situația în jurul meu.Observ multe,pentru că
sunt liceeană.Simt multe,pentru că sunt adolescente.Gândesc și mai multe,pentru că sunt într-o perioadă cumplită în care sentimentele și corpul intră într-o metamorfoză completă și devin ceea ce nu mi-am închipuit că voi atinge niciodată.
Îmi pare rău că nu am
mai scris în ultimele săptămâni.Pur și simplu nu am timp.Chiar aș vrea
să îmi petrec toate orele din zi și din noapte aici,lângă voi,dar
carierea mea în medicină nu mai poate să aștepte.Anyway,în sufletul meu voi sunteți
totul.Blogul este totul.