...a fost aparatul dentar.Știți,m-a cuprins nostalgia.Postarea aceasta trebuia demult făcută,așa că nu e prea târziu nici acum.M-am decis să o fac și să îmi spun povestea,deoarece știu că mulți tineri din zilele noastre se confruntă cu problemele aparatului dentar.Poate sunt și excepții,care îl adoră,dar majoritatea cazurilor de care am auzit vor să scape de el cât mai repede.
Eu am început să port aparat dentar în clasa a 6-a.Primele săptămâni au fost oribile,dureri cumplite și jigniri una peste alta.Încet,încet,am început să uit că îl port.Îmi aminteau doar persoanele răutăcioase de pe stradă,care nu scăpau nici o ocazie de a se holba și de a-mi spune cât de groaznic arăt.
Fotografia pe care o vedeți mai sus este prima mea poză după ce mi-am dat jos aparatul,în data de 24.05.2013.Ani de zie m-am chinuit,dar,se pare că efortul a meritat.Toți banii aruncați în vânt,toate durerile și tăieturile,absolut tot,a meritat,pentru că acum nu îmi mai este rușine să zâmbesc,pot să râd cu gura până la urechi.Tot chinul anilor de gimnaziu a avut un scop,iar de acum,toată viața mea,voi avea un zâmbet perfect (da,e perfect,dar nu perfect de la sine).
Acestea fiind spuse,am un sfat pentru toți cei care se confruntă cu aceleași probleme cu care am avut și eu de furcă:Dragilor,așteptați,aveți răbdare,pentru că rezultatul va fi pe măsură!
Eu am început să port aparat dentar în clasa a 6-a.Primele săptămâni au fost oribile,dureri cumplite și jigniri una peste alta.Încet,încet,am început să uit că îl port.Îmi aminteau doar persoanele răutăcioase de pe stradă,care nu scăpau nici o ocazie de a se holba și de a-mi spune cât de groaznic arăt.
Și acum,ca să fie postarea nițel mai interesantă,am să vă prezint părțile bune și cele mai puțin bune care le-a avut acest aparat.Pentru că sunt o pesimistă,și nu vreau ca și voi să vă molipsiți,voi începe cu cele ,,good”.
Good parts: - După 3 ani de chin,am ajuns să am o dantură frumoasă și de nerecunoscut.Adică,dacă stau să mă gândesc mai bine,poate mi-a folosit și ăsta.Dacă nu îl purtam,probabil aș fi ajuns mult mai urâtă decât sunt acum.Aveam o dantură deformată și monstruoasă,deci se pare că așteptarea mea a meritat.
- Acest aparat m-a învățat să lupt cu durerea și m-a întărit în răbdare.Nu sunt cea mai răbdătoare ființă de pe planetă,așa că aici am avut de lucrat mult.Plângeam nopți întregi,pentru că vroiam din tot sufletul să îl dau jos și nu puteam.Mi-am sâcâit prietenii și părinții atâta timp,doar pentru că am fost încăpățânată.Dar nu se putea face nimic,oricum.
- M-a ținut departe de relații,astfel încât am avut mai mult timp pentru învățat & citit.Băieții mă ocoleau din cauza lui,dar m-am resemnat.Mi-am spus că poate îmi voi găsi și eu într-o bună zi,pe cineva care să mă accepte așa cum sunt,fără pretenții.
- Purtând acest aparat am descoperit de câtă grijă are nevoie dantura,că trebuie să o păstrez curată,pentru ca la sfârșit să nu-mi pară rău.
- Aspectul meu fizic a fost complet distrus timp de 3 ani.Nu puteam zâmbi în poze (ceea ce e un chin pentru mine),nu puteam râde cu gura larg deschisă,nu puteam să mă uit la dinții perfecți ai prietenelor mele,pentru că eram prea frustrată.Această durere a crescut în interior,la fel ca un aluat de părjituri,până ce aproape a explodat.
- După fiecare consultație urma o săptănmână groaznică.Mă durea toată gura,ca și cum aș fi mușcat dintr-o bordură ca dintr-o felie de pâine sau,mai bine spus,ca și cum păpușa malefică din Saw mi-ar fi scos pe rând dinții cu tot cu gingie.Nu puteam mânca nici măcar cartofi piure,era o săptămână de foamete,slăbeam îngrozitor și trebuia să-i privesc pe alții cum înfulecă în fața mea.Oribil.
- Acest aparat îmi provoca răni și tăieturi pe buză sau pe ,,peretele” din spatele buzei.Mereu aveam infecții acolo,cheaguri de sânge și practic eram obligată să umblu cu șervețele după mine,în caz că sângerez.
Acestea fiind spuse,am un sfat pentru toți cei care se confruntă cu aceleași probleme cu care am avut și eu de furcă:Dragilor,așteptați,aveți răbdare,pentru că rezultatul va fi pe măsură!