>
Confesiuni Dreams One Life

,,A venit toamna.Acoperă-mi inima cu ceva.."

09:57 Raisa
Trăiesc emoţii de toamnă.Fericire,tristeţe,panică,parcă toate acestea îşi fac cuib acum în sufletul meu.Şi mă întreb cum de mă faci să mă întorc iar şi iar la tine.

Sunt sigură că aţi auzit toţi de acea poezie fabuloasă a marelui poet român Nichita Stănescu.Ei bine,ea îmi poate descrie starea perfect în aceste momente,mai ales că..a venit toamna,nu?Nu.Nu pot realiza că am început şcoala,nu pot realiza că îl văd în fiecare zi iar şi iar,că îl privesc în ochi.Şi parcă aş vrea să savurez privirea lui..
  Există doar o singură problemă.Şi anume o ea.Poate că sunt eu mai paranoică dar mi se pare că eu sunt doar o simplă prietenă,şi ea e ceva mai mult.Întotdeauna am fost foarte posesivă,şi ştiu că nu e bine,dar când iubeşti cu adevărat o persoană ai da orice să fie numai a ta.Şi ştiu,am tot zis că nu mă voi mai întoarce la el niciodată,dar e prea greu..e prea greu să rezist provocării ăsteia.
  Fraţilor,nu ştiu cum vă simţiţi voi toamna asta.Dar eu am început bine.La şcoală e mai cool ca în vacanţă,parcă orele trec foarte repede,pentru că distracţia e în toi.Şi da,tot la el îmi stă gândul.Îi pot savura aspectul,îl pot privi ori de câte ori vreau eu.Şi cu toate astea el nu a mărturisit nimic,nimănui despre mine,deci nu ştiu la ce să mă aştept.
  Cu cititul stau puţin mai slăbuţ în perioada aceasta,deoarece nu am timp nici cât negru sub unghie de nimic,de-abia dacă mai am timp să mă ocup de mine.Am foarte mult de îmvăţat anul acesta,mai e şi blogul,plimbările cu căţeluşa,şi uite aşa nu îmi rămâne nici umpic de timp pentru scumpul meu citit.Dar ca norocul există weekend-uri,şi atunci mă pot bucura din plin de Harry Potter.
   Cu atâtea emoţii de toamnă,am devenit individualistă.Ştiţi cum e..nu e bine nici prea-prea,nici foarte-foarte.
                       
                                                                
>
Complicated Mass-media Our world

S-a stricat iPod-ul.

17:13 Raisa
Hellow!Despre ce subiect voi pălăvrăgi astăzi?Despre MUZICĂ,evident.Ce a devenit muzica pentru majoritatea oamenilor?O bătaie de joc,o ultimă sursă de venit în caz că ,,mister de la nu ştiu care trupă nu-şi ia bacul".Simplu,nu?
  Cum eu sunt o muziciană în toată regula(cânt la 3 instrumente şi sunt solista unei trupe destul de frumuşele) era imposibil să nu-mi dau şi eu cu părerea despre ce se mai promovează pe la radio,sau,cum se strică iPod-ul meu când derulează o melodie românească.Okay,nu am nimic cu muzica românească..de calitate.În schimb nici nu vreau să aud de ,,feel my fire,touch my desire"..deja sună penibil.
  Mulţi dintre artiştii români,care se gândesc la un viitor convenabil în muzică trebuie să aibă marcate pe listă următoarele lucruri:dacă eşti femeie,tre' să arăţi bine,că dacă nu..nu,trebuie să ai o engleză cât de cât convenabilă(cât să poţi pronunţa cuvinte pe care le ştiu şi copiii din clasele primare) şii trebuie neapărat să faci o înregistrare bună(mda,doar nu credeai că o să cânţi live la concerte,nu?).Se vede cu ochiul liber principiile după care se ghidează o casă de producţie din România.Tot ce am de spus în legătură cu asta este:LOL.
  Artistele cu care ne mândrim noi în prezent?Inna,Antonia şi Alexandra Stan.Da,aşa e,ne mândrim cu excelentul playback care îl fac acestea pe scenă,ne mândrim cu femei plastice,false şi N şedinţe de liposucţie.Cine îndrăzneşte să mă contrazică cu asta nu are decât să o facă.Pe mine,personal mă dezgustă aceste fiinţe care se dau mari artiste şi care uită de unde au plecat.
  Concluzia este:nu mă mir că bietul iPod s-a stricat.Deloc.Dacă difuzează asemenea melodii...până şi el o ia razna.
Have a nice day,everybody!
                         
                                                           
>
Anunturi

Mii de scuze infinite..

14:35 Raisa
Heeeelloooo!Deci nu pot să cred cât am lipsit pe aici,GOD!Nu am avut internet o săptămână(nu întrebaţi,nici eu nu ştiu cum am rezistat).M-am mutat din nou la frumuşica mea casă,cu căţel şi cu purcel(la propiu) şi acum îmi reiau dinamica activitate pe blog.Sooo fiţi pe fază că Raisa revine!:)

P.S:Îmi cer scuze că nu am răspuns urărilor voastre,dar pe telefon nu am putut intra.Am revenit,people!De mâine vin posturi noi!
                                                       
>
Happy Birthday

16 septembrie-O zi specială pentru mine.

17:55 Raisa
Timpul a trecut prea repede.Duminică,16 septembrie,este ziua mea.Nu am cuvinte ca să vă spun cât sunt de bucuroasă.Vă mulţumesc că sunteţi alături de mine şi că îmi faceţi viaţa frumoasă,aici,pe acest blog!
  Am postat asta acum,deoarece mâine nu voi avea internet.Mă mut înapoi acasă.Vârsta nu cred că este important să o specific,nu cred că vă afectează vârsta mea.La mulţi ani mie!!
                                                                       
>
Confesiuni Food Hai la sfat

Hai la sfat:Anorexia

09:21 Raisa
Hellow,world!În rubrica ,,Hai la sfat" de astăzi m-am gândit să vorbesc despre anorexie în general,deoarece eu sunt cea mai în măsură să dau sfaturi în legătură cu această boală.
   Cândva,demult,cineva mi-a spus că eram grasă.Şi aşa era.De-atunci(deşi era momentul CEL MAI PROST ) am început să ţin cură de slăbire,am început să mă uit în fiecare zi în oglindă plângându-mă mamei că sunt grasă,şi nu am gândit logic.Nu m-am gândit că nu trebuie să ascult părerea unei idioate,probabil şi aşa geloase,şi am început să iau foarte în serios această observaţie.
  La 13 ani am avut 38 de kg.Ştiu,ştiu,este aiurea,dar vă rog,nu mă criticaţi.Eram doar un copil,care nu se gândea la consecinţe.Acum îmi pare rău că 2 ani din viaţa mea i-am risipit pe cure de slăbire şi zile nemâncate.Chiar eram grasă(nu-i de mirare la câte dulciuri balotam)dar eram încă un copil.Un copil care trebuia să crească în înălţime,un copil care avea nevoie de proteine pentru a se întreţine sănătos.
   Am fost una dintre acele persoane foarte norocoase care nu s-au îmbolnăvit de anemie şi anorexie fizică.Dar recunosc,cred că în stare psihică am fost foarte bolnavă.Am avut anorexie psihică,şi doar Domnul ştie cum am scăpat de ea
     Da,consider că greutatea este foarte importantă.Dar nu este chiar atât de importantă încât să ne fure fericirea şi anii copilăriei.Iar curele de slăbire în perioada copilăriei şi a adolescenţei nu sunt indicate.Sunt CONTRA-INDICATE.Aşa că dragilor,nu vă lăsaţi copleşiţi de greutatea voastră.Nu lăsaţi un amărât de cântar să vă ia fericirea.Nu trăiţi viaţa pentru a slăbi.Viaţa nu merită irosită aşa!
    Dacă încă sunteţi în perioada de creştere intensă(10-16 ani) nu ţineţi cure de slăbire,nu vă abţineţi de la anumite alimente,pentru că nu veţi ajunge la înălţimea dorită.Nu trăiţi pentru a vă măsura coapsele şi şoldurile,nu trăiţi pentru a avea un corp frumos prin înfometare!Un corp frumos se poate dobândi şi prin sport,pe cale sănătoasă.
Voi aţi avut căderi de acest gen?V-aţi fi dorit să trăiţi într-un alt corp?
                                    
                                                                           
>
Amurgul luminii

Amurgul luminii.[2].

15:51 Raisa
-Mă duc la Jessie's,mamă!
-Ok.N-ai decât să te duci unde vrei.Intri în casă numai după ce ai un cadou pentru P.J.
  Vocea groasă a tatei răsuna în toată casa.De fiecare dată când mă adresam mamei,răspundea el,desigur,întotdeauna cu o remarcă răutăcioasă sau cu o jignire.Era genul de tată introvertit şi extrem de enervant.
-Spune-i mamei asta.Precis nu m-a auzit.
  Nici un răspuns.Mă enerva la culme când se băga în discuţiile mele şi ale mamei.Mi-am luat sacoşa din denim,mi-am încălţat botinele crem şi am ieşit din casă.Ştiam că era greu să merg până acolo pe acele tocuri,dar eram obişnuită.
  Deşi aveam 16 ani,părinţii mei se încăpăţânau ca nişte copii când venea vorba de o maşină.Mama spunea că e mult prea periculos,iar tata susţinea sus şi tare că nu ştiu să apreciez ceea ce am,şi când îmi voi găsi o slujbă şi îmi voi permite din banii mei,atunci să îmi iau maşină.În schimb,lui P.J  îi promisese încă de la 12 ani un Bmw decapotabil.Eu însă,puteam să mai aştept.Faptul că nu aveam maşină era un lucru oribil.Mă bizuiam pe prietena mea Rebecca când era vorba de o excursie sau o petrecere la pisicină.Iar acum,drumul până la Jessie's mă făcea să înnebunesc.Picioarele mă dureau enorm de la botinele cu toc de 10 cm,şi mai mult,eram sigură că aveam deja destule bătături,deci nu puteam să le mai fac loc şi altora.
  La Jessie's era plin.Ca de obicei,Rebecca întârzia,aşa că aveam să stăm în picioare.Între timp,majoritatea băieţilor îmi făceau cu ochiul.Le răspundeam.Nu îmi era ruşine,şi nici nu mă consideram o piţipoancă.Asta eram eu,şi nu îmi era silă să mă afişez aşa cum îmi place mie.Şi ce dacă aveam botine?Eram oricum mică de înălţime,nu puteam să nu port tocuri.
-Aha,domnişoară Jess!Ştiam eu că îţi vei lua botinele alea într-o bună zi!
  M-am întors.Era Rebecca.Purta o salopetă roz şi nişte tenişi albaştri.Tot timpul îi plăcea să fie colorată.
-Uite ce e:nu am venit aici să luăm micul de jun.E ziua lui P.J şi nu am voie să calc pragul uşii până nu am un cadou pentru el.Sunt lefteră.Ai vreo idee?
-Jess,mama e în spital.Magazinul e în grija tatei acum.Rogă-l pe el...
-Eu?E tatăl tău,zău aşa Rebecca!Apropo,ce-i cu mama ta?
-E grav.Aseară,în timp ce eu spionam întâlnire dintre tine şi John,mama mă aştepta acasă.Gătea friptură de iepure cu vin alb.În fine,nu contează asta.Tot ce contează este că cineva a incendiat magazia cu lemne.Focul s-a răspândit iar mama a făcut un atac de panică.Acum este la terapie intensivă.Medicii spun că mai trebuie să rămână sub observaţie o săptămână.
-Şi cine a dat foc magaziei?
-Poliţia nu a descoperit încă,dar martorii spun că au văzut un domn înalt,şaten şi cu ochi căprui.
-Rebecca,sunt mulţi tipi care arată aşa.
-Da dar,poliţia are un suspect:Un tip pe nume Robert nu ştiu cum care a fost arestat pentru omor calificat.
-Şi nu e la închisoare acum?Ştiam că omorurile se pedepsesc cu închisoare pe viaţă.
-Nu mai e.Cineva a retras mărturia contra lui.
                                                           
>
Confesiuni Not now.. Our world

Ultima săptămână de domnie.

15:30 Raisa
Sau,de ce nu:,,Ultima săptămână de dormire".Şi iată că,am ajuns şi în ultima săptămână a acestei vacanţe.Şi totuşi,nu-mi vine să cred ce-am făcut şi ce n-am făcut!
  Timpule,ştiu că tu nu ierţi pe nimeni,dar puteai să fi drăguţ şi să ne mai oferi încă câteva zile ca să ne terminăm ,,trebile" pe care ni le-am propus să le facem.Poate că voi le-aţi terminat deja,dar eu mai am multe de făcut(lista mea a fost DIN NOU prea lungă).Şi mai era faza că ziua mea de naştere e în ultima zi de vacanţă.Ohh,dar asta nu e un motiv care face ziua mea de naştere mai oribilă,nu-i aşa?
  Nu pot,nu vreau,şi nici nu prea îmi vine să cred că aceasta este ultima săptămână de vacanţă.Adică unde a zburat aşa timpul?Peste o săptămână le văd din nou ,,mutrişoarele plăcute" ale colegilor?
  Şi ca să fie aşa,vreau să spun ceva despre colegii pe care îi am,şi de care vreau să scap cât mai repede.Fiţe,balamuc,război,invidie,ură,fashion at school.Aceste cuvinte sunt perfecte pentru a descrie clasa din care fac parte.Şi mai mult,eu nu sunt una dintre cele mai ,,bazate" fete din clasă.S-ar putea spune că sunt cam la urmă cu bârfele,şi sunt în fruntea scandalurilor despre cărţi şi tocilarisme.Deci,ca să n-o mai lungim,fraza care mi s-ar potrivi cel mai bine în cadrul acelei clase ar fi:,,Nu am nevoie de tine pentru viaţa socială,dar eşti drăguţă să mă mai ajuţi la un test sau la un extemporal,aşa-i?".Ei bine,nu sunt.Am fost,dar nu mai sunt.
  Şi iată că drăguţa Raisa îşi mai propune un lucru:Să nu mai ajute colegii nătărăi care nu îşi învaţă lecţiile de-acasă..Cât de dor o să-mi fie de zilele astea de domnie,şi cât de dor îmi va fi de somnul meu lung,lung până la 11 dimineaţa!!
                                                                            
                                          
                                                                             
                   
>
Amurgul luminii

Amurgul luminii.[1]

13:53 Raisa
Causton,Anglia
în zilele noastre


Mă numesc Jessica Smith,părinţii mei fiind Sarah Smith şi Peter Smith.În şcoală,pot spune că sunt una dintre cele mai dorite fete.Şi pentru activităţi,şi pentru relaţiile de cuplu.Sunt minionă,am doar 1.60 la vârsta de 16 ani.O moştenesc pe mama la chestia asta.Mama mea,Sarah,are 37 de ani,iar tata..tata nici nu ştiu ce vârstă are.Nu că m-ar interesa,dar niciodată nu am simţit afecţiune  din partea tatălui meu,Peter,care,deşi spune că sunt ,,prinţesa" lui niciodată nu şi-a manifestat dragostea faţă de mine.Mama spune întotdeauna că el e o fire mai rece,mai introvertită,dar,faţă de fratele meu Peter Jr. îşi manifestă dragostea tot timpul.
  Sunt slabă şi brunetă.Nu chiar brunetă,şatenă închis.Mama îmi spune întotdeauna că sunt copia ei exactă.Mereu am fost obsedată de kilogramele mele în plus.Poate că de aceea am rămas atât de scundă.Asta nu o ştiu.Şi nici nu mă interesează.Cât timp toată lumea mă place,eu sunt mulţumită şi aşa.
  Toată aventura mea,tot acel lanţ al slăbiciunilor a început în ziua în care Peter Jr. împlinea 14 ani.Deşi nu îmi plăcea s-o spun,eu îmi iubeam fratele,indiferent de diferenţa pe care o făcea tata între noi.Peter Jr. era acel tip de ,,party animal" şi când avea ocazia de a organiza o petrece,nu ezita să invite sutele de prieteni pe care îi avea.Tot liceul îl cunoştea pentru asta..şi pentru că..întotdeauna mă făcea de râs.
 Ceasul suna cu disperare pe noptieră.Adormită,obosită şi fără nici un chef de viaţă,i-am dat un pumn zdravăn,împingându-l pe parchet,şi făcându-l bucăţele.Acele zgomote erau exact ce lipseau din toată agitaţia aceea.Mama a intrat ca un fulger la mine în cameră,şi ca de obicei a trântit uşa după ea.Era semnul că avea să-mi ţină o predică de cel puţin 10 minute.
  -Domnişoară,de unde vin toate zgomotele acelea infernale?Vrei să-l trezeşti pe P.J?
  -Auzi,mamă,sinceră să fiu mă doare fix în cot de afurisitul ăla.Ce-i pasă lui că-mi strică mie reputaţia la şcoală?Ce-mi pasă mie dacă îl trezesc?
  -Ai 5 minute să te îmbraci,să scormoneşti în puşculiţă şi să mergi să-i cumperi un cadoul lui P.J!
  -Poftim?Cadou?Pentru ce?Pentru că mi-a stricat întâlnire cu John?Mamă!!
  -E ziua lui,dominşoară uitucă ce eşti!Hai,mişcă!
  Ziua lui...era ziua lui.Uitasem.Seara trecută îmi stricase cina romantică cu unul dintre cei mai drăguţi băieţi din ultimul an.Şi acum trebuia să îi cumpăr un cadou!Din banii pentru ,,pool party".Mă simţeam oribil.Am luat repede iPhone-ul de pe noptieră şi am căutat numărul Rebeccăi în agendă.Am sunat-o de vreo 3 ori,după care s-a gândit într-un final să răspundă.
  -Eşti nebună?E 6 dimineaţa.Ce vrei..?
 -Rebecca,e ziua lui P.J.Şi mama m-a trimis după un cadou.Ai putea să-i spui mamei tale să..
  -Mama e în spital.
  -Cum aşa?
  -Cineva a intrat prin efracţie în casă şi a atacat-o în timp ce eu spionam întâlnirea ta cu John.
  -Doamne,Dumnezeule!
  -Hai la Jessie's.Vorbim acolo!
>
Confesiuni Happy Birthday Not now..

Like a boss.

18:14 Raisa
Helloww lumee!Postarea aceasta este un fel de pălăvrăgeală fără inspiraţie or something like that(genius).Okay,ştiţi,mi se pare că a trecut prea repede vacanţa.Şi toată vacanţa am stat în apartamentul bunicii.Okay,nu am stat de una singură p-aicea,am stat cu părinţii şi ştiţi,chiar am avut cea mai oribilă vară din viaţa mea.
  E naşpa rău când te îndrăgosteşti(nu cred că numai eu am părerea asta,nu fetelor?).Pe lângă scenele lacrimogene,sms-uri nelimitate şi gânduri în altă parte în care nu trebuie,mai e şi faptul că dau peste un idiot cu nasu' pe sus,care se gândeşte doar la reputaţia lui(Fuuuuuuuu,ăsta cred că mai bine ar intra la puşcărie decât să îşi nenorocească reputaţia)şi la ce vor crede bunii lui ,,amici" dacă el se va ,,combina" cu mine.Urăsc să mă mai gândesc la clipele în care vorbeam nelimitat prin sms-uri până la 12 noaptea,după care a doua zi nu-mi răspundea la zecile de mesaje pe care i le trimiteam.

   Aşa că eu,like a boss,m-am hotărât să nu mai îmi pese de orice ,,Don Juan" care îmi iese în cale.Şi am reuşit.Chiar dacă o să mor de ciudă când va începe şcoala,când îl voi privi în ochi şi privirea lui dulce şi jucăuşă îmi va răsări în minte în timp ce voi avea de făcut lecţii serioase,eu îl voi uita.Challenge accepted.
  Motivele pentru care vreau ca şcoala să înceapă sunt puţine.Colegii.Defapt,distracţia.Ştiu,ştiu...m-am plâns toată vara că vreau să înceapă odată şcoala.Dragilor,m-am răzgândit.
   Şiiii să nu uităm,de ce mă simt eu azi like a boss?Pentru că..DUMINICA  VIITOARE FACEM PARCYY AICEA PE BLOG.Pe 16 septembrie e ziua mea,oameni buni şi asta merită sărbătorit aşa,k-lumea.Deci..mai este puţin,puţin,puţin.I feel GOOD,motherfucker!
This is it,oameni buni.Ce să facem,trece vremea.Oricum aş fi,sper ca ziua mea să fie una specială,fără necazuri,plânsete sau ,,Doni Juani".Vreau doar să am o aniversare fericită duminică.Da,da..duminică va fi ceva special.
                                      

                                                                             
>
God One Life Our world

Viaţa prin ochii mei.

09:26 Raisa
Hello,world!Vreau să spun că am făcut nişte schimbări serioase pe blog(asta cred că observaţi şi voi) şi am depus foarte,foarte multă muncă pentru ele.Dar,cred că s-a meritat,mai ales că i-am oferit blogului cel mai drăguţ aspect de până acum(aşa-i?).
  Astăzi am de gând să vorbesc despre viaţă.Cum văd eu viaţa,ce simt pentru viaţă,şi mai ales ce îmi place la viaţă.
   Eu una văd viaţa ca pe o bomboană.Sau ca pe o acadea.De fapt,ca pe ceva ce se termină atunci când nici nu te aştepţi sau,când te aştepţi şi şti că e pe sfârşite.Bomboanele la început au cel mai bun gust din lume,după care acel gust devine monoton.La final,sesizăm că e mai bună decât la început.E foarte mare asemănarea dintre viaţă şi bomboană.Bomboanele sunt colorate.Şi viaţa la fel.
  Eu una cred că viaţa este cel mai mare dar pe care l-am putut primi noi toţi.Iar cei care sunt şi sănătoşi sunt cei mai norocoşi oameni din lume.Dar şi cei bolnavi,deoarece ei ştiu să se bucure cu adevărat de viaţă.Poate noi nu conştientizăm cât de preţioasă este această viaţă,şi,o risipim în vânt.O cheltuim pe ceva ce nici măcar nu este de folos,o distrugem cu bună ştiinţă,şi asta mi se pare nerecunoştinţă.
   Poate că acest subiect a fost expirat demult.Pentru mine nu este şi nici nu va fi expirat niciodată,deoarece viaţa este nesfârşită,şi tot timpul se pot învăţa lucruri noi despre ea.Pentru mine,viaţa arată aşa:
Şi când trăiesc,mă simt aşa:
Poate că viaţa mea nu a fost perfectă,dar pot să spun că a fost fericită.Înafară de mici certuri cu părinţii,un 3 căpătat pe nedrept la şcoală şi colegi sâcâitori,nu am avut incidente nefericite.Toată viaţa mea până acum a fost frumoasă.Şi va fi.Pentru că ştiu că Cineva acolo Sus are grijă de mine,de noi toţi.El nu vrea ca no să suferim.Vrea să ne vadă smeriţi şi fericiţi.Vrea să îi mulţumim pentru tot ceea ce ne oferă,deoarece toate lucrurile sunt de la El.Viaţa este cea mai bună bomboană pe care am mâncat-o vreodată!
Acum,spuneţi-mi şi mie cu ce asemănaţi voi viaţa.Sunt tareee curioasă!
Pupiiici!
                                               


                                                                             
>
Amurgul luminii

Amurgul luminii-Prolog

09:38 Raisa
Londra,Anglia
cu 17 ani în urmă

 Cerul Londrei era brăzdat cu mici soldăţei de plumb care îi apărau oglinda.Era o zi destul de senină pentru Oraşul Ploilor,iar Big-Ben îşi arunca sfidător privirile către masivul oraş.
  Sarah Smith luase trenul de la Causton.Nu putea să-i spună soţului ei că se afla aici.Nu astăzi,nu acum.Vroia să-l vadă pe el,nu îl mai văzuse de multă vreme.Peter se va înfuria dacă va afla că ea a ajuns aici.Nu-i păsa.Era vorba de copilul ei.
  Privirile ei pierdute rămâneau aţintite asupra norilor,soldaţi de plumb,ce se mişcau greoi,conduşi de adierea vântului.Părul ei castaniu se revărsa peste obraji,peste gâtul ei lung,peste faţa ei albă şi posomorâtă.De mult nu mai gustase fericirea cu care se hrănea zilnic cu 4 ani în urmă.La 18 ani se măritase.Părinţii o trimiseră de acasă.Peter era singurul ei refugiu,iar ea l-a înşelat.I-a înşelat încrederea,l-a minţit ca pe un câine,l-a făcut să creadă că iubirea lor va avea un rod.Dar Peter nici nu ştia că  acel rod nu era defapt al lui.
 Trenul ajunse şuierând în gară.Nu-i venea să creadă.El o aştepta acolo,pe bancă.Se pare că era pe acea bancă de minute bune.Părul lui şaten era lung,ochii aveau aceaşi strălucire ca şi înainte.Nasul lui acvilin şi privirea pierdută îţi formau o impresie grozavă despre acest om.Era grozav doar la suprafaţă.
  -Ai venit!Ce dor mi-a fost de tine!
  -Nu pot să spun acelaşi lucru.Am venit să negociem.
Au luat taxi-ul până la el acasă.Locuia într-un apartament cu 3 camere,în care era perfectă ordine,o curăţenie exemplară.Când ea îl cunoscuse nu era atât de ordonat!
  -Am venit să-ţi spun,sau dacă nu,să negociez.
  -Spune ce vrei.
  -Copilul rămâne la mine.
  -Sarah,e şi copilul meu!Nu uita că încă îţi păstrez secretul.
  -Nu uita că mi-am retras mărturia,pe care,o pot depune înapoi oricând.
  -Copilul trebuie să ştie cine îi este tatăl.
  -Când va împlini 18 ani promit să-i spun.
  -Şi de unde am eu garanţia că spui adevărul?Întotdeauna ai fost o fire şireată,draga mea.
Îi furase un sărut.Sarah îl respinse cu dezgust,după care îşi deschise poşeta.Aruncă un cec pe masă şi dădu să plece.
 -Un cec nu valorează cât copilul meu.Vreau să-l văd când se va naşte.
 -Nu poţi.
 -De ce,mă rog?
 -Peter.El va fi tatăl lui.
 -Pe lângă că mi te-a furat,nenorocitul ăla vrea să-mi fure şi copilul?
 -La revedere.
 Sarah ieşi în grabă pe uşă.Vroia să-l uite,şi spera să poată să o facă.Îi era frică de ce urma să se întâmple,îi era frică ca secretul lor să nu fie divulgat.Nu vroia să-l piardă pe Peter.Nu acum.
                                                                                 
>
Complicated Hai la sfat Umbra in lumina

Hai la sfat:Drogurile + O idee interesantă

11:07 Raisa
Salutareee!Ce mai faceţi?Mie să ştiţi că mi-a fost dor de rubrica ,,Hai la sfat",aşa că m-am gândit ca astăzi să îi dau puţină culoare şi să vorbesc despre droguri.
  Pentru mine drog înseamnă ceva de care nu poţi scăpa,ceva de care pur şi simplu ai nevoie.Un drog poate fi orice:o carte,calculatorul,tv-ul.Dar eu nu mă refeream la drogurile acelea.Eu vreau să fac referinţă la drogurile licite şi ilicite,cele despre care se face atâta vâlvă în societatea de astăzi.
  Cred că cele mai frecvente victime ale acestor droguri sunt adolescenţii.Da,adolescenţii care,într-un moment de cădere nervoasă sau de supărare se apucă să încerce gustul alcoolului sau a ţigării.Sau mai poate fi dorinţa de a demonstra că ei nu sunt atât de laşi precum spun colegii lor.
  Înainte să ne apucăm de fumat sau de băut,ar trebui să ne gândim cu ce urmări vom rămâne.Nici măcar un gust bun nu au ţigările sau băutura,şi mai mult,în timp duc la afecţiuni foarte grave ale organismului.Nu vreau să fac aici pe MAMA DOLORES,doar că, această rubrică este nevoită să atragă atenţia faţă de anumite aspecte.
      Nu demonstrezi că eşti curajos prin a te apuca de băutura şi fumat.Să fim serioşi,aşa mai degrabă dovedeşti că te laşi influenţat uşor de părerea celorlalţi şi că nu eşti o persoană puternică.Nu am fost niciodată de-acord cu aceste metode de ,,îmbunătăţire a stării psihice după un moment de cumpănă",şi oricât ar încerca cineva să mă convingă că ele sunt bune..nu va reuşi.
    Sfatul meu este următorul:nu încercaţi niciodată acele prostii.Dacă totuşi sunteţi fumători sau băutori înrăiţi,atunci încercaţi să înlocuiţi acele activităţi cu altceva.UN OM CARE FUMEAZĂ ŞI BEA NU VA FI NICIODATĂ SĂNĂTOS!
  Cât despre drogurile ilicite..DOAMNE FEREŞTE!Nici nu vreau să mă gândesc la ele,nici nu vreau să aud că un cunoscut de-al meu s-a apucat de ele.Dragilor,dependenţa este sclavie!
  Mai multe despre opinia mea în legătură cu acestea pe blogul EIT.
          Acum ,vreau să vă propun ceva.Ştiţi că în urmă cu câteva luni am terminat ficul ,,Umbră în lumină".Ce ziceţi de o continuare?Eu aş fi chiar încântată să adâncesc şi mai mult misterul Sarrei,al Elisei şi al lui Robert.Ei,ce ziceţi?Aţi fi de-acord?Aştept părerile voastre.Până atunci,să aveţi o zi frumoasă şi fără droguri!
                                                                                                       

Formular de contact