>
Goodbye Immortal Our world

Unde s-a dus şi vara asta?

10:39 Raisa
Salutare,tuturor!Ştiam că timpul trece repede,mult prea repede ca noi să îl prindem,dar totuşi,unde naiba s-a dus vara asta?Parcă numai acum vă uram tuturor o vacanţă de vară plăcută,mult soare şi bronz.Şi iată-ne în ultima zi de vară..
  Poate calendaristic e ultima zi de vară,dar din punct de vedere meteorologic ne mai aşteaptă încă o săptămână de soare şi căldură.În orice caz,recunosc că de-abea am aşteptat să treacă vara asta.De ce?Am scris pe blogul EIT(English in town).Totuşi,deşi natura se cam joacă cu noi,de mâine vara s-a încheiat.Şi recunosc că,deşi nu prea m-am distrat vara aceasta,îmi va fi dor de ea,de îngheţata rece de după-amiază şi de somnul dulce de 3 ore.
  Toamna înseamnă începerea şcolii.Înseamnă îmbătrânirea şi veştejirea naturii,iar septembrie este luna în care m-am născut.Asta înseamnă că încurând va fi ziua mea de naştere.Poate acesta este singurul motiv care mă ajută să iubesc toamna(şi fructele ei,bineînţeles).Timpul trece mult prea repede ca să-l putem prinde.Aş dori să se oprească măcar 2 zile în loc să îmi termin TOATE activităţile pe care le-am început vara aceasta.
   După cum spuneam,la începutul verii mi-am făcut o listă cu ,,lucruri de făcut" şi pe care,ca de obicei,am completat-o doar pe jumătate.Întotdeauna îmi propun mult prea multe lucruri de făcut,şi niciodată nu reuşesc să le termin pe toate.Mai am şi nişte cărţi pe lista mea de vară,dar timpul m-a lăsat cu buza umflată,deoarece se pare că jumătate dintre acele cărţi le voi citi în timpul anului şcolar.
   Poate am blestemat eu vara asta,poate că m-am rugat să treacă mai repede,dar cu siguranţă îmi va fi dor de ea.De bronzat m-am bronzat,deci nu aş avea nici un motiv pentru care s-o regret.I will miss you,summer!
  Şi pentru că tot vorbeam de vară,am să vă pun aici o melodie aşa,ca de rămas bun,să vedeţi ce am ascultat eu toată vara.Here we are:


Goodbye,dear summer!
                                                                 
>
Food Reţea de socializare Romania

The old story..

13:52 Raisa
Bine v-am găsit,my darlings!Off,scuzaţi-mi absenţa nejustificată..dar nu am avut internet 3 zile!Am fost într-o zonă mai..fără net..deci,prin urmare nu am postat pe blog(am chiulit,deoarece nu v-am spus asta înainte).Boon,nici nu ştiu de unde să încep..
  Am terminat cartea ,,Îngerul nopţii" iar acum sunt la volumul 2-Crescendo.Mamă,mamă..cred că m-am îndrăgostit..de Patch.Şi Nora,ehh..mă aseamăn atât de mult cu ea că nici mie nu-mi vine să cred.O carte genială,felicitări Beccăi.
  Articolul de azi cuprinde câteva păreri despre copilăria de azi,şi cea de ieri.Mai exact vechea poveste cu avansarea asta aşa..bruscă,pe care nimeni nu o poate explica.Uneori mă întreb cât are să mai evolueze tehnologia?Şi dacă vă gândiţi la creşterea rapidă a copiilor din cauza hormonilor din alimentaţie,da,e cam absurdă această teorie,dar este total adevărată.
        Oricum copilăria s-a schimbat.Mult.Şi pot să spun cu mâna pe inimă că eu la 9 ani nu ştiam ce e ăla calculator.Şi mai mult,am observat că nu e o noutate ca fiecare puşti cu vârsta cuprinsă între 7 şi 10 ani să aibă propiul IPhone,IPad sau un Wii Nintendo.Eu la vârsta lor abia descoperisem telefonul cu clapetă,zău aşa.
  Din cauza alimentaţiei mulţi copii din zilele noastre cresc fără măsură.Eu nu fac parte din acea categorie,pentru că pur şi simplu mama nu m-a hrănit cu toate prostiile din magazine şi nu mi-a dat voie să consum cantităţi de zahăr peste măsură(nu că mi-ar fi fost interzis zahărul).Mi se pare mie sau copiilor din zilele noastre le sunt permise orice fapte,chiar şi să te înjure în faţă cu mama lor prezentă?Ohh,da..
  Nu spun că nu e bine ceea ce fac copiii.Spun că nu e bine ceea ce fac unii copii.Facebook?La 7 ani?Haide meeii,cine a mai pomenit aşa ceva?
                         Ce credeţi,cât de mult se aseamnă cele două generaţii?Şi care sunt diferenţele?
                                                                               Pusiii!
P.S:Vă las aici un trailer fan-made de la Hush Hush  (Im in love with ths book),plus că trailerul e chiar reuşit,iar tipul ăla..îmi provoacă potoape în gurăă!
                       
>
Complicated Confesiuni

Gânduri..[1]

13:57 Raisa
Pot să vă spun de ce am numit postul aşa.L-am numit aşa deoarece nu vreau să numesc acest post ,,pălăvrăgeală",cuvântul e folosit prea des.Gândurile mele sunt prăfuite,de mult uitate..care mă macină.De ce mă macină?Ehh,prea multe întrebări
    Uneori stau şi mă gândesc la ceea ce înseamnă să iubeşti şi să fi iubit.La bârfe,la iubire,chestiile care întotdeauna au prea multă legătură cu mine.Ce pot spune despre mine şi el?Nu l-am văzut de când şcoala a luat sfârşit,cred că atunci a luat sfârşit şi tot ce a fost între noi.Poate că eram prieteni..sau poate era ceva mai mult,deşi ochii lui îmi străpungeau de fiecare dată inima,mi-o sfâşâiau,iar apoi,se prefăcea că nu mă vede..deşi eu mă simţeam privită.Toată această mascaradă mă lasă rece acum,deşi pot să jur că în acele momente îmi provocau o durere neţărmuită.Şi asta pentru că sunt o FRAIERĂ!
      O fraieră,da.Complexată..cu prea multe complexe.Mă subapreciez,întotdeauna am făcut-o.Mă consider un nimic neînsemnant,o marionetă uşor coordonabilă,disponibilă pentru oricine.Nu am pic de încredere în mine,nu am nici cea mai mică urmă de demnitate,mă comport ca o femeie pusă în jocul sclaviei indirecte,în jocul sclaviei moderne.Acesta este rezultatul fiecărui eşec al meu,cred că nu am învăţat niciodată să înfrunt cu adevărat un băiat,poate că de aceea de fiecare dată când simpatizam unul se ajungea la violenţă şi agresivitate,poate că din cauza modului meu de a gândi toţi cei pe care i-am plăcut nici nu s-au uitat în direcţia mea.Nu le am cu iubirea,şi sinceră să fiu,numai celei mai bune prietene ale mele i-am confesat aceste lucruri.
        Cine mă poate înţelege?Nimeni.Sau poate toată lumea.Sunt un portret al singurătăţii printre oameni,sunt un paradox,un tablou al femeii fericite doar la suprafaţă,doar în ochii oamenilor.Simt această nefericire ca pe un dar,iar complexele mele le port cu mine mereu.Fiecare vitrină îmi dezvăluie ceea ce ceilalţi nu pot să vadă,dezvăluie o mască a slăbiciunii.
                                                                                            

>
Anunturi Not now.. Our world

Decizia finală.

11:58 Raisa
După multe ore de gândire,după multe comentarii citite şi după multe lacrimi vărsate,am decis să rămân.Decizia mea a fost influenţată doar de voi,dragii mei,pentru că mi-am dat seama cât de mult doriţi ca eu să nu rămân aici,şi că întradevăr v-ar părea rău dacă eu aş pleca.
   Cu câteva zile în urmă am dat cu ochii peste un citat şi anume: ,,Nu spune niciodată ,,la revedere" pentru că  ,,la revedere" înseamnă a pleca departe,iar a pleca departe înseamnă a uita" ,iar eu nu pot să vă uit pe voi,şi nu pot să dau cu piciorul la tot ce am muncit eu aici,doar pentru nişte invidioşi care vor să mă doboare.Prieteni,nici nu ştiţi cât de mult m-aţi ajutat la nevoie,nici nu ştiţi că voi,şi nu acele emailuri,mi-aţi deschis ochii şi m-aţi învăţat să lupt.
  Acum îmi dau seama întradevăr ce înseamnă blogosfera.Înseamnă o familie.Iar dacă cineva din familie pleacă,ceilalţi suferă,suferă pentru că s-au obişnuit,au trăit şi au râs împreună cu acel membru.Acum,pot să spun că blogosfera pentru mine înseamnă totul,iar voi sunteţi adevărata mea familie virtuală.
  Nu voi mai pleca capul în faţa răutăţilor altora,nu mă voi lăsa înjosită pentru că,mi-am dat seama că mulţi oameni îmi sunt alături şi nu vor ca eu să renunţ la scris.Vă mulţumesc încă  odată pentru tot ce aţi făcut pentru mine,şi pentru că,în fiecare zi îmi primiţi şi îmi citiţi postările cu atâta drag.Vă sunt mai mult decât recunoscătoare,dragii mei!
                                                                                                       
>
Anunturi Lost Mine

Un fel de a spune ,,La revedere!".

17:17 Raisa
Nu ştiu..nu ştiu dacă locul meu mai este aici.Am decăzut..mult în ultima vreme.Mă simt dezamăgită de ceea ce am ajuns,şi ce am ajuns să fac aici.Simt că v-am dezamăgit pe voi,pe toţi.Cred că până aici mi-a fost drumul în blogosferă.
  Nu e vina voastră,ci doar a mea.Am încercat să postez lucruri interesante,să vă conving să deschideţi împreună cu mine Cutiuţa cu surprize,să vă bucuraţi alături de mine la fiecare postare pe care eu,ore în şir,stăteam şi o gândeam,o concepeam..o scriam.Nu ştiu ce este cu mine,şi nu e drept să vă acuz.Mă cert pe mine,simt că nu am putut face suficient încât să vă captez atenţia.Simt că..simt că blogul acesta scade din ce în ce mai mult de la o zi la alta..iar eu rămân fără idei.
  Îmi pare rău pentru tot,îmi pare rău că v-am mâncat nervii în fiecare zi cu capriciile mele.Îmi pare rău şi..dacă voi doriţi,voi pleca definitiv din blogosferă.Voi părăsi acest univers care,de la o vreme încoace se pare că îmi mai găzduieşte nebuniile.
  Întrebarea este:doriţi ca eu să abandonez acest blog,să îl schimb sau să continui ce am făcut până acum?
   Vă rog,să nu consideraţi asta o ciudăţenie.Am primit nişte emailuri care mi-au deschis ochii..şi mi-am dat seama că un scriitor fără cititorii săi e nimic.Iar dacă eu nu scriu ceea ce vă place vouă..nu mai are rost să scriu.Îmi pare rău că v-am consumat zile în şir din viaţă pe postările mele stupide.Nu vroiam asta..
                                                                                                                    Raisa.

           P.S:Emailurile despre care vă vorbeam..poate din cauza lor s-a ajuns aici.E greu să vezi că lumea nu te mai doreşte.E FOARTE GREU!
>
Mine Recenzii

Profesorul Mortimer ->Recenzie

11:08 Raisa
Hello,everybody!După cum spuneam şi în postul anterior,mi-am creeat un nou blog,în engleză.Site-ul este: www.englishintown.wordpress.com ,sau puteţi să-l accesaţi dânc click pe bannerul de sub contul twitter.Oricum,eu spun că merită vizitat,deoarece face şi el parte din universul meu,şi nu scriu prostii mai mari decât debitez pe-aici:)).
   De curând am terminat cartea Profesorul Mortimer de Pierre Boulle şi pot să spun că a fost grozavăăăăă!Haideţi să vedem recenzia.
                                                                      Rezumat

  •  Bogat,celebru,profesorul Mortimer se retrage pe o insulă,împreună cu o parte din personalul credincios.Iahtul îl va duce către o experienţă stranie.Pierre Boulle ne poartă în lumea misterului şi a imaginaţiei absolute.
                                                             Despre conţinut                                     
  • WOW,WOW,WOW!Această carte a fost WOW(nu mai WOW ca Monstrul din prag,dar totuşi,e genială).Am cumpărat-o acum o săptămână de la editură,şi nu credeam că va fi chiar atât de grozavă(cel puţin,nu după copertă).Nu s-a potrivit deloc cu coperta,dar în fine.După cum aţi citit mai sus,profesorul Mortimer,care era doctor canceorolog,se hotărăşte dintr-o dată să abandoneze postul şi faima de care se bucura la Londra,pentru a-şi continua cercetările pe o insulă pustie,cumpărtată de el însuşi.El decide să se aventureze mai mult în lumea ştiinţei făcând nenumărate experimente pe cobai,şi având puţine paciente suferinde de cancer.
  • Acest lucru îi atrage atenţia domnişoarei Bridgett,fată bătrână,conducătoare unei Societăţi pentru Protecţia Animalelor.Miss Bridget îşi trimite reprezentanta,Monique,cu o misiune demnă de un agent secret şi anume:să se angajeze ca bucătăreasă la vila soţilor Mortimer,pentru a investiga de aproape ceea ce se întâmplă în clădirea A,bine-cunoscuta clădire pentru teste pe animale.
  • Okay,de Monique m-am îndrăgostit la prima vedere,dar şi mai mult,mi-a sărit în ochi faptul că ea,pe acea insulă se întâlneşte cu o veche cunoştinţă,doctorul Cristopher Holmes,cu care a avut o relaţie şi înainte,dar s-au despărţit din cauza pasiunii pentru alcool a acestuia.Oricum,mă rugam de fiecare dată ca cei doi să formeze un cuplu,pentru că se tachinau mult prea des,şi era imposibil să nu se placă reciproc.
  • Am uitat să specific cel mai important lucru,şi anume faptul că profesorul avea o căţeluşă pe nume Rosetta,care,la un moment dat se îmbolnăveşte de cancer şi de aici porneşte toată acţiunea cărţii.Cum încearcă profesorul să o salveze,dacă reuşeşte şi ce experienţe stranii va descoperi Monique pe insulă vă las chiar pe voi să descoperiţi,bineînţeles..citind cartea!
                                                                    Concluzie

  • Final straniu.Doar atât îmi permit să spun.Final extrem de straniu,neaşteptat şi totodată imposibil de crezut!
                                                                       Citate
,,Profesorul Mortimer putea oricând să se mândrească cu faptul că era o personalitate prestigioasă a lumii ştiinţifice contemporane."
,,El,marele specialist,nu depistase la timp tumoarea aceea.Ştia că,la fel ca şi femeile,şi căţeluşele se pot îmbolnăvi de cancer". 
   

   Aceasta a fost recenzia fabuloasei cărţi ,,Profesorul Mortimer".Urmează o recenzie a cărţii ,,Vraciul" după care o carte în engleză îşi va face apariţia!Aşa că abia aştept să fac noi recenzii!I love this job:)

P.S:Vizitaţi acel blog în engleză şi spuneţi-mi părerea!Chiar am nevoie de ea,mai ales că e primul meu blog în această limbă,şi chiar aş vrea nişte sfaturi(înafară de cele ale mamei mele,bineînţeles!)
                                                             Love ya,people!Have a nice day!
                                                                                 

                                                               

>
Confesiuni Memes Mine

Me Gusta..forever!

15:25 Raisa
UPDATE:Dragilor,mi-am făcut un blog în engleză,la cererea voastră,bineînţeles!Se numeşte English in Town  iar adresa este www.englishintown.wordpress.com !!Vă aştept cu păreri,dar desigur..doar dacă înţelegeţi limba engleză!Dacă cumva uitaţi site-ul,îl puteţi găsi dând click pe imaginea de sub contul de twiter!Vă aştept cu păreri:).
  
Heyya everybody!Iată că imediat se termină vacanţa(Ohh God,parcă numa acum vă uram vacanţă plăcută) şi în mintea mea este o nebunie totală şi o ciudă că nu am fost la concertul Lady Gaga ,şi ca tot omu' îmi aminteam aseară lucrurile care par să-mi placă dintotdeauna..şi o să-mi placă pentru totdeauna,pare-mi-se.Iată o listă cu puţine dintre lucrurile care m-au fascinat,mă fascinează şi mă vor fascina până la sfârşitul vieţii mele..
  1.Mi-a plăcut întotdeauna să miros cărţile noi!Ohh..da..acel miros profund şi sincer care mă împiedică să citesc o carte nouă până nu o miros,acea senzaţie..blah blah blah.Ştiţi voi ce înseamnă mirosul unei cărţi noi,şi pot să fac pariu că multora dintre voi vă place asta.
   2. Sunt obsedată de limba engleză.Cred că dacă ar înţelege toată lumea aş vorbi non-stop engleza.Uneori chiar m-am gândit să mai fac încă un blog doar în engleză,dar nah..alta-i realitatea.Sau de ce nu?Ce ziceţi de idee?Oricum,cred că asta cu engleza o moştenesc de la mamiiii care e profă' de engleză,hiihihihi.
    3. Întotdeauna am fost îndrăgostită de  tenişi,baskeţi şi orice din categoria lor(înafară de adidaşi,bineînţeles).Sunt atâât de cool,şi mai mult..îi pot asorta la orice.Şi cine spune că sunt o ciudată pentru că port rochie cu converşi..nu are decât să crape să mă bârfească în continuare pentru că..eu nu mă schimb la cererea altora!
  4.Sunt fată,deci în concluzie îmi plac fundiţele şi machiajele.Nu există o zi în care să nu mă machiez,şi indiferent de cât de obosită sunt,în fiecare seară mă demachez.Esenţialul pentru mine(şi ceea ce mă face completă) este câte o fundiţă pusă undeva,pe mine,nu contează dacă e în păr,pe bluză sau altundeva.
                               Vouă ce lucruri v-au plăcut întotdeauna?
                                                            
>

H.P.Lovercraft-Monstrul din prag

20:54 Raisa
     Salutare dragi cititori!În postul anterior v-am promis o recenzie a cărţii Monstrul din prag scrisă de H.P.Lovercraft.Cartea mi s-a părut genială,dar ca să nu ne mai tot lungim..să încep recenzia!

                                                                Rezumat  

  •   Din negura timpului,ştiinţa nelegiută a unui strămoş vrăjitor pune pecetea blestemului pe destinul tânărului arheolog Ward,cufundându-l într-o bizară nebunie însoţită de degenerarea fizică.Tânărul plăteşte cu viaţa curiozitatea care l-a împins să se afunde în cercetări asupra vieţii şi personalităţii misteriosului vrăjitor,mort de secole.

                                     
                                                        Despre conţinut

  • Conţinutul acestei cărţi nu mi-a permis pur şi simplu să o las din mână!O consider cea mai stranie şi interesantă carte pe care am citit-o până acum şi sincer,aş mai reciti-o de încă 10 ori.
         - După cum spunea şi rezumatul,Charles Dexter Ward,un arheolog pasionat în totalitate de ştiinţă trece la un moment dat într-o stare profundă de nebunie şi degenerare fizică.După multe investigaţii făcute,medicii ajung la concluzia că Charles s-a cufundat prea mult în studiul despre un vrăjitor mort de secole,pe nume Joseph Curwen,care,se părea că îi este rudă tânărului,şi mai mult..asemănarea fizică dintre cei doi este una izbitoare (asta rezultând din găsirea portretului lui Curwen)
        -   Descoperindu-şi originile Charles începe a studia trecutul misteriosului său strămos,descoperind până la urmă un portret al acestuia.Din analizele făcute tânărul Ward stabileşte că Joseph Curwen a descoperit elixirul nemuririi veşnice,pe care l-a lăsat moştenire celui de-al 4-lea strănepot al său.Din acest punct nebunia lui Charles a început să se amplifice cu o viteză extraordinară,nopţile petrecute în laboratorul său,urletele şi cântecele psalmodiale care se auzeau în mijlocul nopţii părând s-o avantajeze.
                                   
                                    Concluzie

  • Tot ce pot să spun despre această carte este că m-a lăsat fără cuvinte.Finalul a fost unul trist,dar şi fericit.Pot să vă spun cu mâna pe suflet că m-a băgat în sperieţi descrierea autorului despre acele urlete şi mirosuri oribile ce veneau din laboratorul lui Charles.Cred că ar trebui să se facă un film după această carte,deoarece e incredibil de interesantă şi ar trebui să fie afişată şi pe ecran.  
  .
                                      Citate
  ,,Primul diagnostic a fost că bolnavul părea mult mai vârstnic decât era.Este adevărat că tulburările mentale îşi îmbătrânesc foarte repede victimele,dar chipul acestui tânăr de 26 de ani luase o expresie ce nu aparţine decât oamenilor foarte bătrâni"
 ,,40 de vrăjitoare împreună cu Omul Negru aveau obiceiul să se întrunească în pădure,în spatele casei Domnului Hutchinson,marcându-şi victimele cu Semnul Diavolului"
                       Ce părere aveţi despre prima mea recenzie?Am nimerit-o?Cum vi se pare cartea?
                                                                O zi faină vă doresc tuturor!:)
                                                             
       .
                         
>
Confesiuni Mass-media Romania

Mass-media and others.

13:35 Raisa
Salutareee!Ce mai faceţi,dragilor?Cum o mai duceţi?Vreau să spun că în curând voi face o recenzie a cărţii Monstrul din prag de H.P. Lovercraft.Până atunci vreau să îmi plâng de milă vă mărturisesc că în ultima vreme mass-media a luat-o complet razna(mi-a distrus jumătate din viaţă).Cum sunt o couch-potato înnăscută,în vacanţă nu fac nimic altceva decât să citesc,să stau pe laptop etc,etc. până ajung la tv.
     Mi se pare mie sau la tv nu se mai difuzează nimic educativ(înafară de emisiunile de pe programele culturale,care sunt şi aşa..puţine)?Nu sunt genul de persoană care să stea toată ziua în faţa televizorului-pentru că am şi altceva de făcut-dar când deschid televizorul toată lumea o ia razna,iar bietul meu creieraş încearcă să scape de la un adevărat şoc de incultură.
  Uneori mă sperie faptul că mass-media educă o întreagă generaţie.Copilaşii,drăgălaşii reproduc întocmai ce văd la tv sau ce citesc prin ziare,reviste etc,şi asta nu e de bine.De ce?Pentru că la tv sunt promovate toate inculturile posibile,se difuzează numai scandaluri şi acuze,iar puţine dintre filme tranzmit întradevăr un mesaj educativ.Oameni buni,treziţi-vă!!
     Emisiunile de pe programele cu cel mai mare rating sunt de toată groaza.Şi nu o spun degeaba.Eu una cred că ratingul acelor emisiuni este făcut de copii şi de adolescenţi care mută programele atunci când părinţii intră în cameră.Aşa ceva este inacceptabil!Iar odată ce le intră în creier toate înjurăturile şi vorbele jignitoare promovate acolo,cu greu le mai pot scoate din uz.
    Părerea mea:Mulţi spun că mass-media a fost întotdeauna folositoare deoarece ne-a pus la curent cu toate evenimentele mondene şi nu numai.Nu-i contrazic.Dar totuşi cred că ar trebui să se pună o limită obligatorie de vârstă la anumite emisiuni şi canale,pentru că,din cât se vede,mass-media reuşeşte să distrugă o întragă generaţie.JUST..GET A LFE!
    Aştept părerile voastre în legătură cu acest post,şii ceva legat despre voi şi tv(sau alte surse mass-media)
P.S:Am creeat o pagină de contact.Pentru orice sugestii,reclamaţii,bineînţeles decente,contactaţi-mă la email-ul precizat în acea pagină!
                                                    O zi frumoasă să aveţi!

>
Confesiuni Food Hai la sfat

Hai la sfat:Ce mai mâncăm?

13:05 Raisa
           ,,Omul trebuie să mănânce pentru a trăi,nu să trăiască pentru a mânca"
                                                                                                (Benjamin Franklin)
Salut,salut!Îmi voi începe postarea cu  citatul de mai sus,care are un rol foarte important în viaţa mea şi probabil a multora dintre cei care chiar îşi iubesc silueta.
  Pentru ce mâncăm?Mâncăm pentru a trăi,nu-i aşa?Aşa ar fi logic,dar mulţi dintre noi fac chiar opusul.Fiecare face ce ştie,dar sunt indignată când văd persoane care se plâng încontinuu că sunt grase şi că nu au o siluetă OK.Păi normal că nu au o siluetă ca la carte când toată ziua bună ziua înfulecă fast food şi dulciuri,adică pentru asta trăiesc.
  Pe scurt:parcă lumea nu mai vrea să mănânce mâncare sănătoasă.Sau poate nu mai există mâncare sănătoasă?Uneori chiar mi se face rău când văd fructele şi legumele de magazin,care sunt practic nişte experimente eşuate şi nu au nici un gust.Şi te mai miri că ne îmbolnăvim şi facem indigestii.
    S-a demonstrat ştiinţific că un sfert din populaţia globului este obeză.Şiii daa,ne place shaorma,no?Când vedem o pungă de chipsuri facem ravagii,şi chiar uităm de raţiune or something like that.
    Părerea mea este că nu tre' să ne îndopăm până nu mai putem.Adică mâncăm cât mâncăm,dar totul are o limită.Sunt eu persoana care încalcă regulile,dar la mâncare le respect cu sfinţenie.Asta nu înseamnă că eu nu mai mănânc o prăjitură sau ceva de genul acesta,dar eu nu exagerez.Nu de alta dar chiar le acord o deosebită atenţie sileutei şi sănătăţii mele.Practic putem mânca orice,dar fără exagerări.E doar părerea mea,nu şi a altora:).
   Mai bine zis,tot acest articol se rezumă la citatul cu care am început.Cred că este cea mai înţeleaptă vorbă după care ne-am putea ghida pentru a face deosebirea între nevoia de a mânca şi a mânca încontinuu.Pentru cei care se regăsesc în această postare..nu mi-o luaţi în nume de rău,vă rog!Dar nu este doar părerea mea aici,sau poate că sunt eu nebună..dar totuşi mâncarea sănătoasă nu strică nimănui!
                                                                 Have a nice day!
>
Confesiuni Mine Old

Mi-e dor..

12:04 Raisa
Salutare tuturor!Ce mai faceţi?Cum o mai duceţi?Vă anunţ că a apărut capitolul 5 din ,,Viaţă după moarte",click AICI Eu astăzi sunt taree nostaligică,m-a apucat un dor nebun de ceva vechi,peste care nu am mai aruncat demult o privire.Mi-e dor de toate lucrurile vechi,şi cred că şi vouă vă este.Mi-am amintit acum şi de acele desene animate de la Fox Kids cu care eu îmi alimentam creierul în fiecare după-masă,şi cele de la Cartoon Network,care,deşi erau în engleză erau preferatele mele(vorbim engleză de când ne naştem,băi).Acest post este dedicat tuturor lucrurilor vechi care,deşi au ieşit din uz..ne-au făcut copilăria mai frumoasă!
Curaj,câinele cel fricos a fost desenul animat al copilăriei mele.Cred că ştiţi şi voi despre ce e vorba:un câine roz foarte fricos care se bate zilnic de tot felul de probleme care îi ameninţă familia adoptivă. Murel,o bătrânică foarte de treabă îl îngrijeşte şi îi oferă dragoste,iar Eustache,soţul lui Murel,încearcă pe cât posibil să-i facă viaţa un chin lui Curaj.Acest desen animat merită toate aplauzele!
,,Ce-i cu Andy?" era desenul meu animat preferat de pe Fox Kids.Pot s-o spun cu mâna pe suflet că şi acum îmi vine să savurez o pungă bună de popcorn uitându-mă la farsele pe care le face Andy celor din jur şi cum îşi enervează sora.Oh,Doamne,râdeam cu lacrimi de fiecare dată!
Nu ştiu dacă şi voi făceaţi la fel,dar eu trăiam pentru şotron!Nu exista zi în care să nu ies afară să joc şotron cu prietenii mei,şi desigur să mă duc urlând la tata şi la mama că am pierdut,da,pierdeam aproape de fiecare dată..dar nu ţineam supărare!Îmi e foarte dor de acest joc,şi credeţi-mă că dacă lumea nu  ar râde de mine,l-aş juca oricând şi oriunde!


Şi da,cărţile ,,Yugioh"!!Aveam vreo 15 pachete şi ştiu că mi-au fost furate două atunci.Era o modă ca toţi copiii să se strângă în scara blocului şi să joace ,,Yugioh" pe campionate.Adoram asta!
Poate că v-am făcut şi vouă poftă de lucruri vechi,aşa că vă invit să-mi spuneţi câteva lucruri care vă leagă de copilărie!:)

Formular de contact