În primul rând,vreau să-mi cer scuze că nu am postat de atâta vreme,dar am fost într-o zonă în care nu prindeam internet deloc,aşa că doar cu gândul am putut fi prezentă pe aici.
Astăzi m-am gândit să postez despre ,,feisbuc" şi tot ce înseamnă ,,obsesia feisbuc".ATENŢIE:ORICE FAN ÎNRĂIT AL FACEBOOKULUI NU TREBUIE SĂ CITEASCĂ ASTA!!!
Ce înseamnă pentru mine facebook?Înseamnă o reţea de socializare care mai nou s-a umplut de toţi nătărăii şi ,,sexy bunicile".Da,şi ,,sexy bunicile" au câte un cont pe facebook,în care desigur,afişează punctele lor ,,sexy"În fine,trecem şi peste asta cu vederea.
 Acum,să vedem ce mă deranjează pe mine atât de mult la facebook,şi ce am eu de zis în legătură cu el(defapt,eu întotdeauna am ceva de zis,dar măi,asta trebuia s-o spun neapărat!):
-Copiii(începând de la 7 ani),trebuie să aibă ,,neapărat" cont de facebook.Fraţilor,eu la vârsta voastră nici nu ştiam ce-i ăla computer,dapăi să mai am şi facebook!Să-mi fie cu pardon..
-Adolescenţii nu pot trăi o zi fără să-şi acceseze contul de ,,facebook".Okay,şi eu sunt adolescentă,şi eu am facebook,dar asta nu înseamnă că mor încet dacă nu-mi actualizez noutăţile.Mai răruţ,că-i mai drăguţ!
-Facebook-ul a fost creeat ca să aratăm cât de ,,macho" şi ,,tari" suntem?Sau poate pentru înjurături,că la comentarii e plin de aşa ceva.
-Recent,am observat că până şi animalele de companie au facebook!Acum serios,dacă nu ai facebook nu exsişti?
 Dragi cititori,dacă v-am supărat cu ceva,sau am jignit pe cineva cu acest post,îmi pare nespus de rău.Dar cum am zis şi la început:FANII ÎNRĂIŢI AI ,,FEISBUCULUI" NU TREBUIAU SĂ CITEASCĂ ASTA!
Voi ce părere aveţi despre facebook?Vi se pare normal ceea ce fac unii în această reţea de socializare?
                                                   O zi bună să aveţi!V-am ţucat!:*

Rezultatul a sosit mai repede decât mă aşteptam!Am depus foarte multă muncă,întradevăr,dar efortul a fost pe deplin meritat!
Iată câteva lucruri care le-am schimbat la acest blog:
-Am schimbat titlul blogului din ,,Când visele sunt viaţă" în ,,Cutiuţa cu surprize"


-Am creeat un nou banner!Îl puteţi găsi în pagina ,,Ia-mă la tine"!
-Am schimbat total aspectul blogului.
Şi acestea fiind spuse,vreau să vă prezint şi câteva din planurile mele pe viitor:
-Am de gând să schimb total tematica postărilor şi a blogului.
-Voi organiza concursuri.
-Voi face mult mai multe LEPŞE.
Şi multe altele!Aşa că vă aştept să deschideţi şi voi ,,Cutiuţa cu surprize",avem timp toată vara,nu?

Salut!Am să încep cu ceva foarte important pentru voi,dar şi pentru mine!Am decis să schimb TOTAL acest blog,prin TOTAL însemnând că îl voi schimba până la cel mai mic detaliu,inclusiv titlul!
 Aşa că,de azi voi începe lucrările la ,,noul blog" (adresa va rămâne aceeaşi).Sper să fie gata până diseară,dar,nu promit nimic.Oricum când se vor termina lucrările pe aici,voi posta.:*Pupici!

O ambiţie poate supravieţui până când ceva o distruge.E uşor  să distrugi speranţe şi să-l laşi pe celălalt să bâjbâie orb în întuneric.Dar dacă tu te pui în locul lui...
  Am stat ore în şir aşteptând o minune.Stăteam privind cum în faţa mea se declanşa un adevărat război.O umbră imensă îmi ascundea indentiatea,iar jocurile minciunii mă căutau nebune.Există oare un final al acestei drame jucate imparţial,fără favoruri de către sentimentele noastre?Mă pot considera o victimă a banalului destin,o instanţă crudă şi rece.
                                                                             
  Mai degrabă m-aş vârî într-un întuneric nemilos decât să mă văd sclava dorinţelor tale.Nu aş vrea să mă opresc până nu aş găsi un răspuns plauzibil minciunilor tale,teatrului pe care tu îl pui în scenă,considerându-mă pe mine ca marionetă.Laşitatea poate fi uneori o virtute?

Aş vrea să închei prin a vă ura tuturor o vacanţă plăcută şi o vară cât mai frumoasă şi relaxantă!Să nu uitaţi să vă distraţi cât mai mult,aşa cum scrie la carte:)!

                                             Capitolul 22:Golful inimilor noastre
                                                                  *
Din perspectiva lui Robert.
Aş vrea să zâmbesc.Aş vrea să-i râd Sarrei în faţă pentru tot ce s-a întâmplat!Dar nu pot!!!Nu pot,nu pot!O iubesc prea mult,e ca o muză pentru mine.Nu ştiu de ce lucrurile trebuie să fie aranjate aşa,nu îmi vine a crede tot ce mi se întâmplă de la o vreme.Acum,parcă,toate amintirile mi se derulează în faţă ca un film eşuat al vieţii mele.Am ascuns acel jurnal bine,pentru că are multe secrete de ascuns,pe care aş vrea ca Sarah să nu le vadă.Pentru binele ei...
  În ziua revenirii Sarrei totul a fost un prăpăd,un eşec.Încă de când ajunsesem acasă am spart lampa preferată a mamei şi am tăiat faţa de masă cu cuţitul.Încercam să mă gândesc că e doar ghinion,pur şi simplu ghinion.Dar nu,e mai mult decât ghinion!E KARMA!.Parcă toate faptele care i le-am făcut Sarrei mi se întorc înzecit.Amintirea ei mă făcea absent.
  Am hotărât să merg să dau o raită prin magazine,să-i iau Sarrei un cadou de bun venit.Mă întrebam în sine mea:,,Oare şi-a schibmat gusturile?" ,,Poate acum îmi va arunca toate cadourile în faţă,după ce m-am purtat ca un măgar".Am ajuns cu paşi mici şi greoi în faţa casei sale.Am ezitat.Mă uitam la cerul înnorat şi parcă tot aerul din mine se zbătea să iasă afară.Inima şi gândurile nu-mi dădeau pace.Dar dacă eu nu făceam primul pas,atunci cine să o facă?
   Bătând la uşă,imaginea zâmbetului ei îmi apăsa din nou inima.Cred că acea aşteptare a fost cea mai lungă din viaţa mea.Când în sfârşit se ivise muza mea,ea arăta divin.Avea un look sălbatic şi sexy,dar în acelaşi timp decent.
  -Robert?
 -Sarah,uite,îmi pare rău pentru cum m-am purtat cu tine la venire.Ştiu că nu trebuia să te întâmpin aşa.
 -Ah,şi vrei să te cred?Pentru cine sunt acele cadouri?Vroiai cumva să i le dai Mayei,dar le-ai adus cu tine,din greşeală?
 -Sarah,nu fi absurdă!Sunt pentru tine.
 -Atunci oferăi-le Mayei.Nu am nevoie de ceva de la tine în casă!
 Şi atunci îmi trântise uşa în nas.Nu o acuzam,ba chiar dimpotrivă!O ploaie cruntă se abătea asupra lui Causton.O ploaie ce avea să sape mai multe amintiri în mine,cum nici o ploaie n-o mai făcuse vreodată!
                                                                   

-Nu mai ai nimic de spus?
-Absolut nimic.Încaercă să te gândeşti la un nou ,,mâine" fără mine.Am pus suflet la ceva în care tu ai dat,din nou,cu piciorul.
Degeaba încerci să străluceşti într-un întuneric în care eşti cufundat de unul singur.Degeaba încerci să întinzi mâinile sperând ca cineva să-ţi ofere ceea ce tu îţi doreşti.Întotdeauna,doar tu vei fi marioneta.
 ,,Azi speram să mă văd fericită.Speram ca aburul dimineţii şi mirosul de cafea să-mi îmbrăţişeze din nou plămânii.E  totul prea frumos pentru a fi realitate.Urmele valizei tale încă îmi mai sunt imprimate în suflet,ai plecat lăsând doar o scrisoare.Ahh,parcă o scrisoare ar fi de ajuns să-mi ţină în lanţ sentimentele.Parcă o scrisoare ar putea stinge focul pe care tu singur l-ai aprins în mine.
   Intru năvălind în cameră.Te caut,îţi caut privirea,dar,e doar aerul ce mă sufocă.Mă simt ca o frunză silenţioasă în cădere.Fericirea privită în ochii mei erai tu.Tu cel care ai contemplat în mine o zeiţă a frumuseţii.Tu care mi-ai pictat interiorul în versurile neînfricate ale poeziei.
   ,,Mâine" vine iar.Dar,e un ,,mâine" fără tine.Fum,praf şi nişte foi arse au rămas în cutia noastră.Mulţumesc.."
                                                                 
 

                                                                  Capitolul 21:Revenire
Din perspectiva Sarrei...
 Plecăm.Plecăm din New York.Plecăm din oraşul care mi-a dăruit fericire,fără probleme şi cel puţin o grămadă de minunăţii pe care niciodată nu aş fi avut ocazia să le cunosc.Ne întoarcem în oraşul din care a pornit toată povestea noastră,în Causton.Mi-am luat rămas bun cu greu de la Peter,am făcut-o doar pentru Elisa.
  Avionul ne aştepta.A fost exact acelaşi drum,dar desigur Michellei i s-a făcut rău la aterizare.Am ajuns în Londra,tocmai când Big Ben-ul bătea ora 12.Am ajuns în ţara mea natală,aici unde crescusem alături de o fată a cărui amintire trebuia să o răzbun acum.Mama ne aştepta la aeroport.După o îmbrăţişare lungă,şi un milion de complimente ne-am urcat în maşină.
  -Ce doar mi-a fost de toate aceste câmpii şi meleaguri verzi!Ce dor mi-a fost de norii grei de plumb care se plimbă neîncetat pe păşunile cerului!
 -Michelle,mi-aş fi dorit să nu venim aici.
 -Din cauza lui Peter?Din cauza lui Robert?Sarah,şi mie îmi străpung inima un milion de săgeţi când îmi sare gândul la Dan.Dar Sarah,odată şi odată va trebui să trecem peste.Nu ne putem ascunde veşnic după deget..
 -Off,nu mai spune nimic.Acest coşmar l-am avut timp de-o săptămână!
 -Fetelor,am ajuns!
 M-am dat jos încet din maşină.Un vânt puternic ne mângâia părul umflat şi aspru.Michelle se tot învârtea în cerc,parcă vrând să prindă orice atom de aer care îi venea în cale.Era foarte bucuroasă că am ajuns acasa.În schimb eu...
  -Sarah,Michelle!Bine aţi venit!
   Acel glas îmi era cunoscut.Nu aveam curajul,puterea să mă întorc în spate.Dintr-o dată el sări în faţa mea.Era Robert,care o ţinea pe Maya de mână.Se sărutau în faţa mea.Acel tablou de groază mă făcu să-mi pierd cunoştinţa.Picioarele îmi tremurau.Am întrebat repede,scurt:
   -Cine eşti?
   Se uită ciudat la mine.Parcă îmi spunea ,,Hey,nu mă mai recunoşti?Am fost împreună timp de 6 luni şi tu te faci că ploua?
  -Sunt Robert.Hai.nu îmi spune că nu mă cunoşti.Ştiu că nu e aşa.Credeam că te-ai resemnat.
  -Să mă resemnez?În legătură cu ce?
  -Că de la ziua ta,eu am încetat să te mai iubesc!
  Când am auzit acele cuvinte,pământul se rotea sub mine.Nu mă mai iubea?I-a pierit toată dragostea care pretindea că mi-o purta?Se putea aşa ceva?
                                                         

                                                                         
Suntem în goană după ceea ce noi am construit.Suntem în goană după un meteor al nimicului.Dormim cu speranţa că unul dintre noi se va trezi.Aş vrea să-mi spui din nou că sunt cea mai frumoasă.Se poate asta ,oare?Lanţul nostru îşi pierde luciul,a rămas din nou doar o verigă pe care,încet am construit-o.
  Să nu ai puterea să te uiţi în ochii mei!Nu vreau să mă mai cuprinzi cu îmbrăţişări false.Nu vreau să mă desfăt în vise care într-un final se spulberă.Aş spune că ne învârtim în cerc.Dansăm pe cuie,salutul nostru ne străpunge inimile înflăcărate.Totul e viceversa.
   Poate că nu te vreau înapoi.Totul e o reconstruire a amintirilor pe care le avem împreună.E doar în imaginaţia mea,sau se petrece cu adevărat?Mă găseşti pe aceaşi bancă pe care ne-am întâlnit prima oară mâinile.E casa mea acum..