**
..După un an.Din jurnalul lui Michelle
Minciuni,acuzări,josnicii,lacrimi,zâmbete.Asta era viaţa noastră decând ne-am mutat aici,în New York.Într-un fel e mai bine aşa.De ce?Poate pentru că sunt total paralelă de ceea ce se întâmplă în Causton.Ei,şi ce dacă Dan m-a înşelat?Am suferit,da.Acum prioritatea mea e prietenia cu Sarah.Sarah,la rândul ei s-a despărţit de Robert.A trecut un an decând suntem în New York.Un an de la despărţirea cuplului Sarah-Robert.Un nou cuplu s-a format.Cred că tot colegiul ştie desspre cine e vorba:Sarah şi Peter.
     Nu poţi să zâmbeşti când vezi astfel de situaţii.O fostă colegă de la vechiul liceu mi-a spus că Robert şi Maya sunt din nou împreună.Nu credeam că se va termina aşa.Sarah a plâns o vreme,o vreme mai lungă.Cum Peter i-a fost aproape,ea l-a ales pe el.A mai primit un singur telefon de la Robert,de ziua ei.I-a oferit cel mai ,,frumos" cadou posibil.I-a spus că el şi Maya sunt acum împreună..Pe mine,Dan nu m-a mai căutat.Cred că a şi uitat de mine.Am aflat că s-a îmbolnăvit grav de ulcer la stomac.
       După lungi investigaţii,am aflat că Steve punea la cale ceva foarte urât,trafic de carne vie cu minori.Dacă nu era Dora,noi nu mai trăiam acum într-o lume normală.Până la urmă,Dora a murit datorită unui infarct miocardic.Era aşa de tânără.Am plâns mult la înmormîntarea ei.Acum eu şi Sarah locuim în fostul ei apartament.
        Ieri am primit un telefon.Era de la mama mea.Mi-a spus că eu şi Sarah trebuie să ajungem de urgenţă în Causton,deoarece Dan e grav bolnav.Mi s-a oprit inima în loc.Sentimentele nu dispar aşa,cu una.cu două.Îl iubeam.Nici Sarah nu cred că îşi doreşte prea mult asta,datorită lui Robert.Mi-a spus într-o zi că vrea să continuie investigaţiile cu privirile la criminalul Elisei.Şi vrea neapărat să vadă jurnalul ei adevărat.
    Ştiu că nu e prea bine să scriu ,,dragă jurnalule" la sfârşit.Dar,eşti un jurnal tare preţios.Şi data se scrie tot la sfârşit?Ohh,sunt atât de ameţită astăzi!
       Miercuri,21.07.2008,ora 17:10
                                                               

     
                 

  Era un început călduros de vară,deşi în interiorul ei era o iarnă pustie.Ştia că valul de căldură şi de moleşeală din aerul de pretutindeni nu era altceva decât glazura din tortul ei imens.Se simţea pustie,singură,iar ochii ei cădeau asupra corpului ei ce nu putea să fie aşa cum ea întotdeauna şi-a dorit.Ştia că era sănătoasă,nu era invalidă,dar cu toate astea nu putea să se accepte aşa cum era.
      Sufletul ei prindea rădăcini.Ura ceea ce a ajuns.Deşi o cunoştea toată lumea,ea nu era mulţumită de însăşi enigmatica ei persoană.Bradul care falnic a răsărit din sufletul ei îşi pierdea frunzele acum.Ştia că orice mişcare greşită îi putea fi fatală,că încrederea ei stă pe un vârf de ac.Vroia doar să se atârne de perdelele încreţite de lumina lunii,să privească zorii cum îi deznoadă zilele în faţa ochilor.Era o persoană fericită doar în aparenţă,.dar esenţa ei îi era creionată de o anti-teză profundă.Sufletul ei pierea în mulţimea de răutăţi ale celor din jur.
       Tot ce vroia era doar să se recunoască.Să îşi spună că e o persoană minunată,perfectă.Buzele i se încleştau.Ceva nu o lăsa să creadă tot ce vroia.Era o fată cuprinsă de un tainic zbucium al nemulţumirilor.Era ea..

                                                     Capitolul 20:Aparenţele înşeală
                                                                        *
          -Intructor?Instructor în ce domeniu?
         -Vă voi învăţa tot ce ştiu.E vorba de o misiune foarte importantă.Poate că nu ştiţi,dar unchiul Elisei,Steve,face parte dintr-un clan de rapperi din New York.
         -Rapperi?Nici nu l-am întrebat câţi ani are!
         -Până în 25 de ani.Tot ce trebuie să faceţi e să fiţi foarte precaute la tot ce scoateţi pe gură,şi,mai ales,la ce secrete îi spuneţi.
        Aşa se explica totul.Fusesem prinse într-o capcană.Jurnalul acela al Elisei,era cu adevărat fals.Nu puteam să dăm înapoi.Trebuia să vorbesc cu Robert,să îi spun tot ce aflasem eu şi Michelle despre acel jurnal.Falsificatorul ne-a întins o cursă frumoasă.Oare puteam avea încredere în Dora?Încrederea este cel mai preţios dar pe care il poate păstra un om.E un geam de argint,pe care,dacă îl spargi,cu greu îl poţi reface.
          La liceu cunoscusem un tip pe nume Peter.Părea un băiat cu o anumită carismă,prea sigur pe sine.Nu era foarte înalt,dar în schimb avea un zâmbet fermecător.Îmi aduce aminte de Robert.Gândindu-mă la Peter am ajuns,încet să-l uit pe Robert.Săptămânile treceau,iar Robert ieşea încet din sufletul meu,din mintea mea.
          Într-o după-amiază de marţi,în timp ce Michelle era la cursurile de yoga,m-am hotărât să-l sun pe Robert,să-i spun că nu mai are rost s-o continuăm aşa,că pur şi simplu nu mai simt nimic(sau cel puţin aşa credeam)pentru el.Telefonul suna,până într-un târziu când la telefon am auzit o voce caldă,dar răguşită.
          -Sarah!Sarah!Te rog,spune-mi că eşti bine!
          -Robert?Tu eşti?
          -Mi-a fost atât de dor de tine,nu pot rezista,apăsarea e mult prea cruntă!Te rog,întoarce-te acasă!
           În clipa aceea,Peter a apărut pe uşă cun un buchet mare de flori şi cu un bileţel parfumat.A început să-mi descrie magazinul de unde a cumpărat florile,dar,în cele din urmă,s-a auzit vocea lui Robert.
           -Sarah,tu ai un prieten?De ce nu mi-ai spus,puteam să te las să fi fericită!
           -Robert..
           -Sarah,mi-ai frânt inima!Te rog nu mă mai căuta!
          Am aruncat telefonul pe jos.Izvorul de lacrimi îmi umezea obrajii plăpânzi,iar Peter se uitea mirat la mine.Totul era sfârşit acum..
                                                                           
   
       

                                                                                     

                                                                Capitolul 19:Dora King
Obişnuiam ca,în fiecare seară să privesc stelele care răsăreau pe cerul de cenuşă al New Yorkului.De când venisem aici cu Michelle,de când aceasta s-a metamorfozat pentru Dan şi mai ales de când mi s-a propus să intru la un colegiu pentru a spiona o fată, totul mi se părea ciudat.Dar,cel mai straniu era atunci când Robert mi-a închis telefonul în nas spunând că a găsit adevăratul jurnal al Elisei.
   Steve a intrat nedumerit,a dat buzna peste noi auzind toată conversaţia mea cu Michelle din acea zi:
   -Steve..noi..
  -Ce jurnal?Sarah?Îmi ascunzi ceva?Era cumva vorba despre nepoata mea?
  -Steve,nu..nu e ceea ce crezi.Vorbeam despre un vechi caiet de desene al Elise..ei bine,un jurnal de desene.Şti..ea era talentată la..
   -Ştiu,ştiu.Aveam o nepoată extraordinară.
  Cu ochii în pământ el se răsuci pe un picior şi porni spre uşă.Se opri cu mână pe clanţă şi cu faţa la uşă spunând:
   -Sarah,Michelle..mâine ve-ţi începe cu adevărat misiunea care v-a fost dată!-Şi a plecat trântind uşa în urma lui...
   A doua zi,dis-de-dimineaţă mă trezisem cu gândul că aveam s-o cunosc pe Dora King.Michelle era foarte tăcută în acea dimineaţă.Ochii îi erau ca o sticlă împăiănjenită de pictăuri reci de apă.Ne-am luat ghiozdanele şi ne-am îndreptat cu paşi repezi spre colegiu.Clădirea nu părea să fie foarte veche,era ceva mai nouă decât casa lui Steve.Mii de adolescenţi se călcau în picioare,unii discutau,dar,cei mai mulţi stăteau în grupuri.
   În faţa liceului stătea o fată palidă şi brunetă,cu ochi albaştri spre verzi,şi avea pe ghiozdan o insignă cu numele ,,Dora".
   -Bună,eu sunt Dora.Voi trebuie să fiţi Sarah şi..Michelle?
   -Noi suntem..ce trebuie să facem?
   -Haideţi cu mine..eu vă voi fi instructorul de azi înainte!
 
 

Bătăile inimii sunt tobele care îmi sună în urechi zi şi noapte.Aş vrea să spun că totul s-a terminat,dar tu eşti încă prezent în gândul meu.Mi-aş dori să sparg liniştea cruntă ce-mi acoperă porii sufletului,o dorinţă mută ce mă ucide.E prea pustiu ca să pot păşi în gol,e o lume mută,în alb şi negru vizibilă doar cu ochii dragostei atât de vinovate!Aş putea oare,să spun că amintirile sunt tot ce mi-au mai rămas acum?

Din întâmplare..m-am gândit să revin..de ce?Ca să îi demonstrez plagiatoarei Andreea Iulia Popescu,că eu sunt eu şi nimeni nu are voie să îmi copieze propiile lucrări.Poate că voi reveni cu nişte postări noi,dar..o voi denunţa pe Andreea!Mulţumesc mult persoanelor care m-au anunţat de acest act ilegal şi extrem de urât!