>
Filmul lunii

Filmul lunii octombrie:Titanic.

17:02 Raisa
Salut,salut oameni buni.Sondajul cu filmul lunii s-a încheiat iar voi,majoritatea aţi ales ,,Titanic" ca filmul lunii acesteia.Dacă tot este şi filmul lunii,cred că merită şi un rezumat care să dovedească că merită acest titlu,no?
  Rezumat:În anul 2002,un grup de cercetători ştiinţifici s-au gândit să inspecteze Titanicul pentru a găsi celebrul colier ,,Inima Oceanului" care i-a aparţinut unui rege şi era cheia succesului lor.Ei descoperă într-o cameră aflată în Titanic un seif care pare a ascunde multe indicii valoroase,cât şi ceea ce ei căutau demult,acel colier albastru în formă de inimă.În locul aşteptărilor lor,ei descoperă doar mâl,dar..căutând mai bine,iese la iveală un desen realizat în cărbune al unei femei care poartă la gât acel colier.
  După un timp ei pimesc un telefon în care o bătrână anunţă că ea este femeia din acel desen şi că vrea să le dezvăluie nişte secrete pe care ea le poartă în sufletul ei din tinereţe.Ea le povesteşte cum că,ar fi fost o pasageră pe Titanic dar nu o simplă pasageră ci şi o supravieţuitoare a catastrofei care a ucis mii de oameni.
  Ea îşi povesteşte şi povestea de dragoste alături de Jake,un tânăr sărac care a câştigat un bilet pe Titanic la poker.Ei se cunosc şi se şi îndrăgostesc atunci când Rose,ameţită de dorinţele şi pretenţiile mamei ei,cât şi de iubirea nedorită a logodnicului ei bogat vrea să se arunce de pe punte.Jake o opreşte iar cei doi se îndrăgostesc la prima vedere,creează o iubire profundă şi statornică până la moarte.


Eii,acesta este rezumatul pe care l-am pregătit pentru voi.Pentru cei care încă nu au văzut filmul,sau care vor să-l revadă click AICI .De acum aveţi posibilitatea de a vota filmul lunii noiembrie!Vă doresc o duminică frumoasă şi liniştită,bye bye!!
>
Mask

The Mask.

19:13 Raisa
Eşti un om învăluit de mister,de arta minciunii.Ai mii de feţe pe care le schimbi odată cu vremea,cu fiecare răsărit de soare.Cu fiecare strop de ploaie ucis pe asfalt,inima ta se învăluie în umbră şi continui să minţi.Minţi cu neruşinare,fără să te opreşti stând mereu ascuns sub o altă mască.Nu ştiu cine eşti,eşti un altul în fiecare zi.Vorbele tale sunt irosite în vânt,le spui fără să simţi ceva,fără să-ţi pese.De ce îmi ceri să fiu sinceră când pe tine nici nu te interesează adevărul?Crezi că eu nu pot minţii?Cu toate că pot,eu n-o fac pentru că ştiu că adevărul e făcut pentru a fi spus,nu pentru a fi păstrat în suflet fără ca nimeni să ştie de el.Dar,tu îl ai ascuns după fiecare faţă pe care ţi-o schimbi.Nu eşti o persoană reală,eşti doar un chip cu 1000 de măşti.Adevărul te poate ucide,e arma care te poate doborî,iar minciuna e mama ta.
  Ai fost învăţat să ucizi vise,să le dobori fără nici o mână de ajutor,dar cu mine nu va fi la fel.Nu mă înfricoşează feţele tale,dar mă tem de cât rău vor putea aduce minciunile la care le dai viaţă.Când păşeşti iarba de speranţe se usucă în urma ta,iar norii de vise se fac negrii,vestind o scurgere de lacrimi şi dezamăgiri.Cine eşti?Care ţi-e adevărata faţă?
   Deşi există temeri,ele au fost făcute pentru a fi înfrânte.Nici o teamă nu-mi va călca pe urme şi nici măştile tale nu vor deveni umbra mea.Eşti doar un ecou pribeag care se rătăceşte în urechile mele..câteodată..
>
Blocked Hope

Blocked.

15:51 Raisa
Sunt blocată într-o cutie cu o singură ieşire.Dar încă nu am atins limita care mă poate elibera din ea.Îmi îndrept ochii spre acea gaură şi îmi dau seama că nu sunt singură aici.Mă însoţesc acele scame de zare care se agaţă în părul meu,iar lumina pluteşte eliberăndu-mi ochii de întuneric.Sunt eu şi ecoul meu,care strigă după mine.Dar nu mă simt singură,am încrederea cu mine.Acea încredere că într-o bună zi voi atinge ieşirea.Nu voi rămâne închisă aici pe vecie,ci doar până cineva mă va auzi,până va descoperi această cutie.Sunt între patru pereţi de carton înăbuşit de vise,înăbuşit de fumul gândurilor care mă însoţesc.
  Îmi dau seama că clipele nu sunt o risipă,nu au fost făcute să fie aruncate în vânt,ci să fie trăite.Mă simt altfel în propiul meu corp acoperit cu scame şi cenuşă.Nu mă simt uitată,prăfuită sau aruncată undeva..ştiu că cineva se gândeşte la mine.Visele sunt realitatea mea,cred în ele..ştiu că se vor îndeplini,pentru că ele nu îmi fac rău.Fără ele aş fi incompletă,ele sunt inima mea.
  Nu am fost învăţată să dramatizez şi nici nu o voi face.Drama nu e lumea mea.Însă am învăţat să visez,am învăţat că există câte un colţ de Rai oriunde te-ai afla.Toţi facem greşeli,dar le putem îndrepta.Imaginaţia e o capcană uneori,iar autosugestia poate duce la multe lucruri,pe care noi nu le vrem.Dar de ce să gândim negativ dacă putem să o facem pozitiv?Tot ce vreau e să mă simt bine în această cutie,între aceşti patru pereţi..să fiu mândră că sunt eu.:)
>
Awake One Life

Don't try to wake me up.I'm awake.

15:28 Raisa
 Uneori viaţa-i dură..dar nu pentru mine.E dură pentru cei care nu ştiu să o folosească ca atare.E mai mult ca un puzzle cu 1000 de piese,e un joc limitat care se încheie odată cu plecarea ta din el.Sunt trează într-un somn veşnic,trăiesc în el şi îl simt făcând parte din fiinţa mea.Totuşi,eu încerc din răsputeri să mă agăţ de câte o şansă norocoasă care să-mi deschidă ochii până ce-i voi închide din nou.Există două extreme care mă leagă de această viaţă,de care eu sunt prinsă şi fără de care nu aş putea trăi.De aceea,nu încerca să mă trezeşti,pentru că eu sunt aici,lângă tine şi am ochii deschişi.Nu dorm,ci doar evoluez..evoluez în ceva mai pur şi cu o gândire mai limpede.
  Anii trec pe lângă mine,dar mai am mult de parcurs în viaţă.Cu toate astea,moartea nu ne iartă pe niciunul şi de aceea vreau să fiu cât mai trează,să simt că trăiesc.Nu privesc în viitor,ci mă gândesc doar la prezent.La acel prezent care mă îmbrăţişeză în fiecare dimineaţă,cu fiecare rază de soare care luceşte pe faţa mea.Fiecare oră care trece e încă un dar,că încă mai pot trăi puţin.Fiecare amintire are câte o viaţă în străfundul ei..e magnific!
  Uneori nu înţeleg de ce..dar ştiu că viaţa are greutăţile ei.Fără greutăţi nu am mai aprecia ce avem,aşa suntem noi..oamenii.Ne dăm seama de un singur lucru:că apreciem cu adevărat ceva,numai după ce îl pierdem.Atunci ni se face dor  şi ne dăm seama de adevărata lui valoare,dar lacrimile nu-l mai pot aduce înapoi.
  
>
Dosen't matter Ironnic Woman

Ironic.

09:39 Raisa
Era un apus de toamnă.Ne uitam unul la altul fără cuvinte de spus sau fără atingeri de împlinit,doar privirile ni se întâlneau.Eram încremeniţi unul în faţa altuia şi nu scoteam nici o vorbă..doar ne analizam din priviri.De atunci au trecut milioane de clipe irosite în vânt.Numai avem acelaşi sentiment..acum ne ironizăm.Parcă şi timpul vrea să ne fie aproape în acest joc desprins din acel apus de soare.Ne întâlnim în aceeaşi cameră,dar totuşi e un perete între noi.
  Bălţile se strecoară prin găurile asfaltului,iar pietrele alunecă odată cu nisipul spre o nouă lume dar eu rămân aici uitându-mă la ele.Pot să deschid uşile viitorului meu dar încă nu am găsit cheia cu care să le închid.Nu sunt o tipă ciudată,ci doar o tipă realistă,ironică.Visele mele există,dar vreau să le transform în realitate,nu vreau să le las plutind doar în capul meu,atunci ce rost ar mai avea?Privesc viaţa ca pe un test,pe care trebuie să îl trec cu bine,cu o notă de trecere.
  Nu stăruii asupra mea,nu are rost să încerci să mă schimbi sau să îmi porunceşti ceva.Nu eşti tu regele meu,şi nici eu nu sunt sluga ta.Suntem doar doi oameni cu sentimente diferite unul faţă de celălalt.Tot timpul ţi-ai permis multe cu mine,pentru că eu te-am lăsat.Dar de azi nu mă mai interesează ce faci,dar cu mine îţi vei permite doar două lucruri:o şoaptă şi o privire.
>
Soul

Soul Machine.

10:10 Raisa
Încerc să merg mai departe,dar mă blochez.Stau pe loc,fără nici un gând,doar cu o apăsare pe suflet.O apăsare că te-am lăsat să pleci.Acum te-am lăsat în urma mea,dar totuşi tu mai bântui în sufletul meu .Nu mi-e teamă de trecut,dar mi-e teamă să nu cad din nou în el.Fiecare clipă mă apasă din ce în ce mai tare,iar prezentul parcă mă goneşte ştergându-mi orice urmă de existenţă.
   Aş putea să fiu ce vrei tu,dar eu nu vreau.Nu sunt acea persoană care să se schimbe în funcţie de pretenţiile altuia.Nu te-am ascultat,te-am lăsat să pleci..şi îmi pare bine.Uneori sunt de neînţeles,dar e mult mai bine fără tine.Acum nu mai sunt încărcată de jigniri şi vorbe spuse fără rost.Voi merge mai departe şi fără tine,în acel loc care mi l-a rezervat viitorul.Nu regret nimic şi nici nu voi regreta trecutul.El rămâne scris,acolo,undeva într-o carte care există numai în mintea mea,pe care am scris-o eu..cu propiile fapte.
  Degeaba insistă această apăsare să mă domine,e doar un sentiment trecător,ca acea ceaţă de dimineaţă,care se retrage parcă fiindui frică de lumina soarelui.Nu încerca să mă opreşti,pentru că nici eu nu voi încerca să ezit.Nu mai stau pe gânduri,mi-am ales singură această cale.
   Fiecare are câte o apăsare,dar sufletului nu poţi să-i porunceşti.El e doar acolo,înaăuntrul tău,şoptindu-ţi zi de zi câte o alinare care te face să priveşti cu mult curaj ziua de mâine.
>
Dreams Sky

Vis de octombrie.

14:55 Raisa
Nu ştiu ce să mai spun..gândurile mele sunt prea ameţitoare.Inhalez un aer prea sec..prea lipsit de viaţă.În jurul meu totul e prea pustiu,ziua devine noapte iar stele sunt acoperite de grămezi de plumb plutitor.Picăturile de ploaie nu mai spun nimic..doar cad încontinuu şi cu prea multă violenţă..e un vis de octombrie.
  Vezi oameni alergând,furioşi din cauza maşinilor care îi stropesc..parcă şi apa cade prea lent..e o atmosferă moleşitoare.Gândurile mele se încurcă,nu mai ştiu să zic nimic..doar că e toamnă şi frunzele au părăsit copacii,transformându-i doar în nişte trunchiuri goale,fără viaţă.Ameţesc,nu mai ştiu unde sunt..iar sentimentele mele îşi fac găuri pentru a ieşi la suprafaţă.Toţi porii sufletului sunt acum mai trişti,mai subţiaţi..totul e la fel.Atmosfera declanşează milioane de bombe cu stropi de apă,iar ploaia se revarsă,parcă cu mai multă rapiditate ca la început.Doar ea vorbeşte,ne anunţă că soarele nu va ieşi curând,iar ele ne vor lovi în continuare violent şi amăgitor.
    Trezeşte-mă din acest vis amăgitor de octombrie,când toate frunzele devin una cu pământul.Privirile mele se pierd în golul amărăciunii,iar frunzele se despică odată cu adierea vântului.Totul e la fel,dar nu mă abţin să spun ,,Zâmbeşte,mâine poate fi mai rău"
>
One Life Soul

Scenă.

14:41 Raisa
Viaţa asta va rămâne o scenă dominată de teatrul sorţii.Uneori eşuezi,iar alteori te ridici plin de glorie,însă viaţa va lupta cu tine însăţi.Şi mă simt o marionetă aruncate prin toate părţile pentru un biet rol,iar soarta mă conduce cu firele ei buclucaşe.Sânt o mică fiinţă care visează să ajungă ceva mai mult.De ce uneori viaţa trebuie să fie aşa dură?Pur şi simplu..de ce?
   Când am senzaţia că mă ridic,cad din nou în aceeaşi situaţie de până acum..şi cu toată dorinţa mea nu reuşesc să o înving.Scena vieţii mă aşteaptă pentru încă o capcană întinsă de mârşavele fire ale sorţii.Camerele şi luminile destinului mă fac să ameţesc şi să cad din nou jos,la pământ dar şi să mă ridic gândindu-mă că nu se sfârşeşte aici.Deşi soarta e dură,iar viaţa e atât de crudă,eu am o putere în mine care mă face să merg mai departe..să nu mă dezamăgesc pe mine însumi şi pe cei care cred în mine.
    Personajele din scenă mă privesc cu ochi mari..iar eu rămân mută sub o mască pe care nici eu nu o înţeleg..de ce o am pe faţa mea?Sunt vedeta propiului meu film şi nici măcar nu ştiu unde mă aflu,de ce sunt aici?Ştiu doar că am lângă mine o grămadă de oameni care nu vor să-i dezamăgesc şi care speră la mai mult..dar eu...nu ştiu de ce sunt aici.
    Viaţa uneori poate să dea lecţii dure dar,deşi pare atât de complicată e doar un lucru simplu:o viaţă care merită trăită.
>
Pictures

Talking pictures.[1]

14:45 Raisa
Numai trebuie să spun nimic..ele vorbesc.:)
                                                                      
                                               
                                           
        
This is it.Post by Raisa.:)                                   
>
Free Friends Woman

Te-am ales pe tine..

09:05 Raisa
Din toata lumea asta mare..te-am ales pe tine.Tu eşti la fel ca mine..o persoană mică într-o lume atât de mare!Ştii..tot timpul când mă privesc,te văd şi pe tine,tot timpul când mă ating te ating pe tine.Nu ştiu ce,dar e ceva ce mă atrage înspre fiinţa ta.Suntem la fel..două suflete marcate de aceeaşi literă,două suflete care pornesc cu acelaşi picior spre imensul alfabet.Simt că tu mă completezi,dar şi eu te completez pe tine..suntem legate prin aceleaşi vorbe,aceleaşi sentimente,aceleaşi speranţe.
   Te iubesc..dar nu ca pe orice om.Ca pe-o prietenă la fel ca mine,ca pe ceva din mine.Dacă aş sta departe de tine,m-aş ruga cu lacrimi să vi înapoi..dar şi tu ai veni..pentru că suntem două.Nu ne-am născut surori,gemene sau siameze,dar destinul ne-a adus aici,împreună,să vedem că nu putem una fără cealaltă.Prietenia noastră ne va uni pe veci şi focul care arde in făclile amândurora se va stinge doar atunci când ne vom despărţi cărările în viaţă.
    Mai avem mult timp de parcurs şi ştiu că şi tu simţi la fel..dar fără tine viaţa ar fi un sentiment pribeag,doar un test pe care nu l-aş putea trece fără un sprijin.Nu arătăm la fel dar avem aceleaşi trăiri,sentimente şi iluzii.
   Prietenia este un dar de care toţi ne bucurăm,dar mulţi dintre noi nu ştim să-l apreciem,până nu îl pierdem.
   
This is it.Post by Raisa. Inspiring by a lovley friend.



>
Leapsa Whispers.

Leapşa + Încă ceva..:D

14:26 Raisa
Salut!Am primit o leapşă de la Dee şi nu aveam cum să nu o pun pe aici.Şi v-am mai pregătit ceva...după leapşă.:)
                                                               
1.Îţi zic vre'un fel?
Mda..poţi să-mi zici Raisa.
2.Cum ne-am cunoscut..?
Hmm..pe blog,nu?
3.Vorbim des?
Depinde unde..prin comenatrii sau pe mess,de ce nu?
4.Numele tău din telefonul meu?
Nu ai numărul meu de telefon..
5.Petreci timpul cu mine?
:)) Doar online.
6.Vrei să vorbim mai des?
Absolut.:P
7.Vrei să te îmbrăţişez?
Da..o îmbrăţişare caldăă!
8.Ce suntem noi?
Hmm..coplanetari:P
9.Eşti importantă pentru mine?
Eu să-ţi spun?:))
10.Am încredere în tine?
Nu ştiu,tu şti?:))
11.Te iubesc?
Am ajuns deja la asta?
12.Te gândeşti la mine?
Probabil.
13.Adevărul este că..
Că nu ştiu cui adresez această leapşă:))
14.Cea mai bună trăsătură..
Hmm..nu ştiu:D
15.Creyi caă trebuie să dai asta şi celorlalţi?
Mai întrebi?:D
                                               Leapşa poate s-o ia cineva vrea..deci e pentru toată lumea:).


Off..după asemenea leapşă..toate gândurile îmi sunt întortocheate.Deci..după cum spuneam v-am pregătit ceva.Ceva ce nu am mai făcut până acum dar o voi face de astăzi.Am de gând să fac reclamă unei cărţi;).Mda..unei cărţi care pe mine m-a fascinat din toate punctele de vedere.
                                                                   
Se numeşte Fiica lui Montezuma şi este una dintre puţinele cărţi pe care le-am citit de 5 ori şi nu m-am plictisit:)
In ea este vorba despre un om care,ajuns la vârsta bătrâneţilor îşi povesteşte aventura care pe el la marcat din toate punctele de vedere.La moartea mamei sale,el face un jurământ sacru care îl va duce dincolo de Oceanul Pacific în căutarea celui care i-a omorît mama.Experienţele sale de viaţă îi amintesc de prima iubire,dar şi de fiica marelui rege Montezuma.
Eiii,dar mai mult nu vă pot spune.Citiţi carte şi ve-ţi afla.:)


This is it.Post by Raisa.
>
Not now..

Prezentul s-a schimbat..acum gândim în viitor.

17:12 Raisa
Vremurile s-au schimbat.Asta se observă cu ochiul liber,luând în considerare ceea ce a fost odată.Copiii nu se mai joacă prin parcuri şi nu mai aleargă unul după altul,ci doar stau în faţa calculatorului aşteptând ziua de mâine sau aşteptând să mai treacă un nivel la un anumit joc.
  Numai avem nici un Dumnezeu..ci uităm de el în fiecare zi şi ne culcăm noaptea certaţi şi supăraţi.Divorţurile sunt în toi,iar căsniciile  puţine durează mai mult de 10 ani.Copiii sunt obezi iar adulţii mor de cele mai mutle ori aşa..pe neaşteptate..din cauza unui stop cardiac sau  a cancerului.Unde sunt acele vremuri în care era un şoc dacă cineva murea la 40,50 de ani?Au dispărut şi odată cu ele a dispărut şi mediul în care trăim.Lumea urbană s-a schimbat..acum gândim în viitor..şi deşi nu îmi place să recunosc şi eu sunt o fată care trăieşte în stilul copilului de azi.
 Probabil că vremurile se vor schimba..timpul le generează pe toate iar tehnologia va avansa până ce această lume se va distruge cu ajutorul omului contemporan.Un singur lucru e cert:vremurile care au fost au dispărut definitiv iar prezentul nu mai  e ceea ce a fost.


This is it.Post by Raisa.
>
Friends

Im here to wait you..

18:08 Raisa
Sunt aici să te aştept.Şti..uneori aşteptarea mi se pare atât de lungă încât aş putea încadra în ea sute de ani irosiţi într-un minut.Imaginaţia nu îmi poate fi înţeleasă nici măcar de mine..de nimeni.Aşteptarea mi se pare o veşnicie şi totuşi eu accept să stau şi să mă uit pe geamul aburit,să mă uit cum pe asfaltul fumuriu cad stropi de ploaie şi să mă gândesc că poate într-o zi vei veni.
  Numai am răbdare,vreau ca timpul să treacă şi să mă cruţe de atâtea minute infinite irosite fără rost.Şi totuşi..rezultatul e acelaşi.Timpul nu ne cruţă pe nici unul..şi oricât l-am ruga,el nu va sta în loc.Forţa dorinţei mele mă ţine legată de un zid al aşteptării şi a dorinţei de a te vedea.Nu pot fi mai răbdătoare,nu pot!Vreau să te văd aici,lângă mine spunându-mi că eşti cel mai bun prieten al meu.
   Nu te voi părăsi nici măcar cu gândul,care scrie mii de foi cu cerneală neagră într-un singur minut,iar mâinile îi sunt pătate şi umede de atâtea amintiri care îşi iau zborul în fiecare dimineaţă de toamnă ruginie.
 Păstrează-mi gândurile în inima ta,şi atunci când voi uita să aştept,să-i deschizi din nou porţile cum ai făcut-o altădată..atunci când m-ai adus înapoi.


.
                                                   
This is it.Post by Raisa.
>
Free

Perfect.

15:21 Raisa
Perfecţiune..oare există aşa ceva?Bineînţeles că există,doar că noi nu vrem să o acceptăm.V-aţi gândit vreodată cum e să fi perfect?Pentru mine perfecţiune este doar o stare,o stare în care tu te simţi mai treaz,mai profund şi mai special decăt ţi-ai închipuit vreodată.Nu putem fi complet perfecţi..dar totuşi putem ajunge la un stadiu mic al perfecţiunii.Oricât am încerca nu vom fi perfecţi complet..fiecare dintre noi are nişte defecte care pot fi corectate..sau care nu.
  V-aţi spus vreodată vouă înşivă:,,Ce grasă eşti!Vai..ce urâtă sunt!,,nu..nu e aşa.Dacă alţii ne-ar fi spus acest lucru noi ne-am fi supărat şi ne-am fi descurajat mai mult,mai mult şi mai mult.Primul pas pentru a fi plăcut altora e să te placi pe tine însăţi..să fi tu,nu altcineva.Să te simţi bine în propia ta piele,aşa cum eşti.E atât de frumos să vezi pe cineva zâmbind!Nu te descuraja,priveşte mai departe,orice lucru în lumea asta are rezolvare.Dacă păţeşti ceva..nu tragedia şi nu te consuma aiurea.Crede-mă tu eşti perla din acest mare ocean!Toţi avem în inima noastră câte o perlă care încă nu este şlefuită dar care,mai târziu va valora mai mult decât o mie de giuvaiere.
  Nu e aşa de greu să te acceptţi pe tine însăţi..trebuie doar să ai respect faţă de sine.Nu e greu,trebuie doar să încerci.Crede-mă ,e uşor să fi fericit!
   ¤ Apropo de perfecţiune..sunt sigură că aţi auzit măcar odată (sau dacă nu aveţi acum ocazia) piesa Perfect de la Pink.Bine...are şi o variantă mai vulgară dar eu o prefer pe cea ,,Clean" cum se zice.
  Este o melodie asociată cu tema noastră şi de ce să n-o pun?Are dreptate..şi acesta e cel mai important lucru.
This is it!Post by Raisa. 
>
Soul

Poveste..

14:01 Raisa
Erau doi copiii..el şi ea.Doi copii în ale căror palme vor fi scrise atâtea gânduri şi atâtea amintiri încât nici moartea nu-i va putea despărţi.Nu ştiau nimic despre iubire,despre suferinţă sau durere ştiau doar că există o altă persoană la fel ca ei.El era sărac,iar ea provenea dintr-o familie nobilă  cu inimă de piatră şi crescută în puf.Se întâlniseră prima dată pe o alee a cartierului unde el locuia şi se juca cu maşinuţele în mijlocul străzii prăfuite şi plină de mizerii.Privirile lor s-au remarcat şi de atunci a început povestea noastră.
    Creşteau pe zi ce trecea,iar ei doi simţeau ceva diferit,,ceva aparate.Atunci şi-au dat seama că s-au îndrăgostit şi că toată lumea plutea în jurul lor..erau unici.Totul mergea perfect până când părinţii ei au aflat de relaţia lor şi i-au interzis fetei să-l mai vadă.
    Era ultima lor plimbare de adio..iar fata şi-a băgat în buzunarul hainei un bileţel cu un mesaj de dragoste.S-au urcat încet pe scuter,iar băiatul accelera..accelera iar ea îl ruga:
    -Te rog,încetineşte!
    -Nu..e bine şi aşa.
    -Nu..nu e.Te rog..încetineşte!
    -Numai dacă îmi spui că mă iubeşti!
    -Te iubesc!Încetineşte!
    -Ia-mi te rog casca de pe cap şi puneţi-o ţie..mie îmi este incomodă!
    Fata îşi luă casca şi şi-o puse ei.
     A doua zi în ziare scria:,,Doi tineri au avut un accident de motocicletă.Se pare că motocicleta nu avea frâne.Băiatul a murit,dar fata e nevătămată şi a fost dusă la spital pentru a fi anchetată.Se pare că fata prezenta cască de protecţie dar decedatul nu."
                                                                       Sfârşit!!



>

Neatza + O porţie de râs.

10:14 Raisa
Salut,salut.Pe mine se pare că plictiseala mă transformă într-un vas plini cu nervi.Vreau să spun că m-am gândit mai mult de jumate de oră la ce să postez pe aici şi nu mi-a venit nici o idee.Mda..dar până la urmă m-am hotărât să vă arăăt nişte oameni absolut de ,,normali"(aşa se numesc ei) care dau dovadă incă odată că acest mare Pământ este populat de nişte oameni inteligenţi.


 Primul(sau prima) care se clasifică aici este acest-ă pământean incredibil de deştept care ne roagă să o lăsăm pe Britney Spears în pace:))
                 :)) Atât de dramatic!!




A doua este o fată care se pare că nu prea le are cu cântatul,dar totuţi se postează pe internet.;))
    Nu vă speriaţi oameni buni,cu sonor încet se rezolvă totul.


:))Deci sper că aţi râs bine,deoarece eu am rămas în pană de idei(ce face plictiseala din mine,a?)Mda speer să îmi revină ideile înapoi(dacă au plecat) şi să vă aduc un zâmbet mult dorit pe buze.:*                                                      
        
This is it.Post by Raisa.                                                                   
>
One Life Woman

Femeia..

15:33 Raisa
                                                               
Femeia..acea mică fiinţă fără de care nu se poate trăi,acea perlă din colierul de giuvaiere strălucitoare,ultima verigă a lanţului..asta e femeia.Adrian Păunescu avea o poezie care pe mine m-a impresionat până la lacrimi..şi de ce spun asta?Pentru că are dreptate.Voi scrie aici câteva strofe reprezentative pentru aceasta poezie Cântec Femeiesc de Adrian Păunescu.
                     
,,Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”. 
.................................................
  Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor. 


Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

.................................................
       Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…"


Nu e minunată această poezie?Cât de adevărate pot fi aceste versuri uneori.Daca vreţi această poezie completă atunci intraţi  aici  . Şi dacă vreţi şi o melodie asociată cuvântului ,,femeia" ascultaţi acestă piesă cântată de Outlandish care se numeşte Aicha.
                                                         
This is it!.Post by Raisa.                             
>
Anunturi

Schimbare radicală de look.

14:02 Raisa



Bună tuturor.Cred că aţi observat nu-i aşa?Am făcut o schimbare radicală de look pentru acest blog..deoarece şi sentimentele pe care le voi tranzmite de acum vor fi diferite.Cred că acel timp miraculos de gândire mi-a spălat creierul într-un fel..;)).Nu mi-am pierdut memoria,nici nu am păţit ceva ci doar mi-am făcut puţină ordine între gândurile meme buclucaşe.:)) Sper să vă placă ceea ce voi scrie eu aici şi ceea ce voi tranzmite să fie pozitiv să nu plecaţi trişti de pe acest blog.Se pare că a început o nouă eră a blogului.
                      P.S:Nici eu nu mă prea ştiu descurca cu acest aspect:)) dar încercarea moarte n-are:P
                                                   
>
Welcome back

Am revenit dupa un timp de cugetare..

11:05 Raisa
Am stat atât de mult timp departe de acest blog încât mi s-a făcut dor de voi şi mai ales de momentele în care îmi scriam gândurile aici.Nu am mai activat de mult..nu ştiu s-a întămplat ceva..inspiraţia şi-a tăiat elanul cu care a păşit in această mică lume de cristal cioplit.Simt că ar trebui sa scriu din nou pe aici.dar acum..altceva.Să înceapă o noua lume desprinsă de cea dinainte.Am curaj să încep ceea ce am construit cândva cu atâta încredere în mine,şi ştiu că pot mai mult.Probabil v-am dezamăgit părăsind pentru o lună acest blog..dar iată că m-am întors şi vă promit că voi activa din nou aşa cum o făceam înainte.

Formular de contact